Povestiri de Paste

Intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim

Cu şase zile înainte de Paştile iudeilor, Iisus şi Apostolii Săi se aflau din nou în Betania, în casa lui Lazăr, pe care-l înviase din morţi. În ziua următoare Iisus voia să meargă la Ierusalim, deşi ştia că va pătimi şi ca va fi răstignit.

El cheamă la Sine doi dintre Apostolii Săi şi le ceru să-I aducă un mânz de asin. Cei doi Apostoli au adus mânzul, iar Iisus îl încălecă şi porni spre Ierusalim, înconjurat de Apostoli şi de mulţime de popor.

Vestea despre învierea lui Lazăr şi despre faptele minunate ale lui Iisus ajunsese şi la Ierusalim. De aceea, poporul Îl aştepta cu bucurie, ca pe un împărat. Mulţi dintre cei care-L însoţeau, îşi scoteau hainele, iar alţii tăiau ramuri verzi din copaci şi le aşterneau înaintea Domnului. Tot poporul care venea în urma lui Iisus striga: „Osana, Fiul lui David, bine este cuvântat Cel vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”.

Între cei ce erau acolo la intrarea lui Iisus în Ierusalim se aflau şi fariseii, arhiereii şi cărturarii care nu se bucurau de primirea ce I se făcuse. Văzând tot mai mult popor că merge după Hristos, au hotărât să-L omoare.

Sărbătorim Intrarea  în Ierusalim în fiecare an cu o săptămână înainte de Sfintele Paşti şi se mai numeşte Duminica Floriilor. Atunci sunt aduse ramuri verzi de salcie care se sfinţesc şi se împart credincioşilor. Din ele se împletesc coroniţe care se aşează la icoane.

Patimile Domnului

Într-o zi de miercuri, arhiereii şi bătrânii iudei s-au sfătuit să-L omoare pe Iisus. Joi seara, Iisus S-a aşezat la masă cu Apostolii Săi ca să mănânce ultima cină înainte de Paşti, numită şi Cina cea de Taină. În timp ce ei mâncau, Iisus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi dând-o ucenicilor, a zis: „Luaţi, mâncaţi. Acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi …”. Luând paharul a mulţumit şi l-a dat ucenicilor Săi zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor”. Astfel a poruncit Hristos urmaşilor Săi să facă pentru pomenirea Sa, ceea ce a făcut El la Cina cea de Taină. Astăzi, în Biserică, Cina cea de Taină se săvârşeşte la fiecare Sfântă Liturghie. A treia zi după Intrarea Domnului în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii s-au adunat şi s-au sfătuit ca să-L prindă şi să-L omoare pe Iisus. Dar nu ştiau unde se află şi nu ştiau cum să ajungă în acel loc. Atunci l-au găsit pe Iuda, unul dintre cei doisprezece Apostoli ai Săi, care era lacom şi rău  şi pentru 30 de arginţi L-a trădat şi L-a vândut pe Iisus. Iisus era trist şi le-a spus Apostolilor Săi: „Voi, toţi, vă veţi lepăda de Mine în noaptea aceasta …”. Petru însă îl contrazicea, spunându-i că nu se va lepăda de El nici dacă ar fi să-şi piardă viaţa. Dar Iisus i-a zis: „Adevărat zic ţie… Înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

În noaptea de Joia Mare, pe când Iisus se afla în grădina Ghetsimani şi se ruga, Iuda a venit însoţit de soldaţi înarmaţi cu suliţe şi săbii, L-au prins, L-au legat şi L-au dus la arhiereul iudeilor, care se numea Caiafa. Acolo erau adunaţi toţi cărturarii şi bătrânii ca să-L judece.

Cei care au fost aduşi să vorbească împotriva lui Iisus erau martori mincinoşi. Ei au fost plătiţi să spună minciuni, iar sinedriul L-a condamnat pe Iisus la moarte. Judecata lor trebuia să fie aprobată şi de guvernatorul roman Ponţiu Pilat care era atunci în Ierusalim. Dar Pilat nu i-a găsit lui Iisus nicio vină şi voia să-L elibereze, însă mulţimea a început să strige: „Răstigneşte-L! răstigneşte-L!”. Atunci Pilat, de teamă, L-a dat pe Iisus în mâinile celor care Îi doreau moartea.

Petru, Ucenicul lui Iisus, venise şi el pe ascuns în curtea arhiereului şi văzuse toate cele ce I se întâmplaseră Învăţătorului său. Fiind întrebat dacă nu este cumva dintre ucenicii lui Iisus, el a răspuns în două rânduri: „Nu-L cunosc pe omul acesta!”. Puţin mai târziu, fiind întrebat a treia oară, Petru a început a se jura: „Nu-L cunosc pe omul acesta!”. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci şi-a amintit Petru de cuvântul Domnului spus la Cina cea de Taină.

L-au biciuit, L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hainele Lui şi L-au îmbrăcat într-o mantie roşie, iar pe cap i-au pus o coroană de spini şi în mâna dreaptă i-au dat o trestie; îşi băteau joc spunând: „Bucură-Te, Rege al iudeilor”.

După ce L-au batjocorit, l-au pus pe umeri o cruce mare şi L-au dus să-L răstignească. Când au ajuns pe Muntele Golgota, L-au întins pe cruce bătându-I cuie mari în mâini şi în picioare şi L-au răstignit între doi tâlhari. Deasupra crucii lui Iisus a fost pusă o inscripţie dată de Pilat pe care era scris: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor”.

Fiind Iisus pe cruce în chinuri cumplite, Îl batjocoreau atât cei ce-L răstigniseră cât şi unul dintre tâlhari. Iisus nu i-a urât pe nici unul dintre ei, ci se ruga pentru ei astfel:  ”Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac!”.

Pe la ora trei după-amiază, Iisus strigat cu glas mare şi a zis: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez Duhul Meu!”, apoi „Săvârşitu-s-a!” şi a murit. În clipa aceea, catapeteasma templului s-a rupt în două, pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Iar sutaşul care Îl păzea pe Iisus, văzând toate acestea s-a înfricoşat şi a spus: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”

Doi dintre prietenii lui Iisus, Iosif din Arimateea şi Nicodim, au cerut voie de la Pilat să pună trupul Domnului într-un mormânt, pentru că a doua zi erau Paştile iudeilor şi nu se cuvenea ca trupurile celor omorâţi să fie lăsate afară. Cei doi L-au luat de pe cruce, L-au spălat şi L-au pus într-un giulgiu nou, aşezându-L în mormânt aproape de locul unde a fost răstignit. Lângă mormânt au rămas Maica Domnului şi celelalte femei purtătoare de mir. De teamă ca nu cumva trupul să fie furat de Apostolii Săi, arhiereii au cerut lui Pilat să pună pază la intrarea în mormântul lui Iisus.

Creştinii cinstesc Patimile Domnului, prin post şi rugăciune, în fiecare an în Vinerea Mare. În această zi, după-amiaza în biserici se săvârşeşte Slujba Punerii în mormânt a Domnului, iar seara se slujeşte Prohodul Domnului.

Învierea Domnului Iisus Hristos

Duminică dimineaţa, a treia zi după punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos, când încă mai era întuneric, Maria Magdalena şi alte femei care-L urmaseră pe Iisus, au venit la mormânt ca să-L ungă trupul cu miresme. Mormântul  era gol. Un înger le-a vestit: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde a fost pus!”.

Alergând la Petru şi la Ioan, Maria Magdalena le-a spus: „Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştiu unde L-au pus!”. Uimiţi de această veste, Apostolii Petru şi Ioan au mers repede la mormânt l-au găsit gol. Domnul Iisus Hristos S-a arătat femeilor cărora Le-a spus: „Bucuraţi-vă!”

Soldaţii care au stat de pază la mormânt au alergat în cetate şi le-au spus arhiereilor cele ce se întâmplaseră. Aceştia le-au dat bani mulţi şi le-au poruncit să spună că Ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când ei dormeau. Iar ei, luând banii, au făcut precum li s-a poruncit.

Învierea Domnului o sărbătorim în fiecare an la Paşti, la o săptămână după Florii. Este cea mai mare sărbătoare creştină. Prin aceasta, Iisus a dovedit lumii întregi că este cu adevărat   Fiul  lui  Dumnezeu.

În noaptea de Înviere creştinii merg la biserică şi poartă în mână fiecare câte o lumânare pe care o va aprinde din lumina pe care preotul o aduce din Sfântul Altar. Până la Înălţarea Domnului la cer, creştinii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat!” şi răspund: „Adevărat a înviat!”.

Hristos a înviat!

Hristos a înviat din morţi,

Cu moartea pe moarte călcând

Şi celor din morminte

Viaţă dăruindu-le.