Preparate din plante medicinale

Substantele utile se extrag din organele plantelor medicinale, in general, fie cu ajutorul apei (de obicei fierbinte), fie cu ajutorul unui solvent, cum ar fi, de exemplu, alcoolul. Organele plantelor se faramiteaza in fragmente mici (frunze, flori, planta erbacee – pana la 5 mm, frunzele pieloase pana la 1 mm, tulpinile, coaja si organele subpamantene – sub 3 mm, fructele si semintele – sub 0.5 mm).

Problema cea mai dificila este aceea a raportului dintre drog si mediul de extractie, care nu poate fi generalizat, deoarece nu este in functie numai de planta si organul folosite, ci si de afectiunea tratata. Astfel, pentru stomatita se pun 3 linguri “flori” de musetel la cana de apa, iar pentru colita doar 1-2 lingurite. Pentru diskinezie biliara se pune o jumatate lingurita de rostopasca la cana de apa, iar de la iarba mare, 4 linguri. In general s-ar putea aprecia ca favorabil e raportul de 1-2 lingurite de planta la cana de apa (200-250 ml).

Vasele in care se prepara medicamentele din plante trebuie sa fie emailate sau inoxidabile si prevazute cu capac, iar strecuratoarea din fibre vegetale (tifon).

Nu se recomanda folosirea in casa a plantelor toxice! Multa precautie cu rostopasca si pelinul!

Preparatele din plante se folosesc mai ales intern, adica se administreaza pe cale bucala, dar si extern, cand se iriga cavitatile sau se aplica pe locurile dureroase.

Dintre solutiile extractive apoase de uz intern amintim urmatoarele:

Infuzia (ceaiul sau opareala) se prepara de obicei din flori, frunze si partile aeriene (herba) ale plantelor erbacee in proportie de 3-6%, daca nu avem indicatia exacta. Planta se umecteaza 5 minute in proportie de 1 la 3 parti apa rece, dupa care de introduce in apa clocotind si se continua fierberea slaba (pe baia de apa) inca 5 minute. Se lasa in repaus 15-30 minute si se strecoara presand materialul fiert. Lichidul obtinut (ceaiul) isi pastreza calitatile circa 12 ore.

Decoctul (fiertura) se deosebeste de infuzie prin produsul vegetal folosit (radacini, rozomi, coaja, fructe, seminte) si, mai ales, prin timpul de fierbere. Se amesteca o lingura de planta faramitata in circa 250 ml apa rece si se pune la fiert, tinandu-se in clocot, la foc slab, inca 20-30 de minute, dupa care se lasa in repaus 10 minute. Se strecoara si se completeaza cu apa pana la 250 ml. lichidul se poate pastra circa 24 de ore. In timp ce decoctul din macese, de exemplu (o lingura la 250 ml apa), se fierbe numai 10 minute si planta se adauga in apa fierband, cel din radacina de iarba mare (4 linguri la 250 ml apa) se fierbe 15-20 de minute si planta se pune in apa rece.

Maceratul (plamadeala la rece) reprezinta inmuierea plantei in apa rece (la temperatura camerei, 15-25°C) un timp variabil, de la o jumatate de ora la 7-8 ore maximum, amestecandu-se de mai multe ori. Se macereaza de obicei plantelor mucilaginoase (nalba, nalba mare, inul, vascul). Maceratul de radacina nalbei mari, de exemplu, iar din vasc, 2 lingurite planta la 250 ml rece timp de 7-8 ore.

Siropul medicinal este extract apos (prin infuzie, decoct etc.), indulcit puternic (360 g extract ­+ 649 g zahar). Zaharul se dizolva la rece sau la cald in vase smaltuite. Completarea lichidului la litru se face numai cu apa fiarta. Un sirop foarte necesar este cel din muguri de pin: 1—g muguri striviti se macereaza 12 ore in 100 ml alcool de 60°C, se adauga 500 ml apa clocotita si se lasa in reppaus 6 ore dupa care se strecoara si se adauga 640 g zahar dizolvat in cald pe baia de apa. se completeaza cu apa fiarta pana la 1 litru.

A doua categorie de preparate de uz intern sunt solutiile extractive hidroalcoolice, cu solventul amestec de alcool cu apa in diferite proportii.

Tinctura se obtine din 1-2 parti planta la 10 parti alcool de 40-70°C si se lasa la macerat 7-8 zile la temperatura camerei, dupa care se filtreaza. Pregatirea tincturii in casa se poate face cu votca, dar aceasta se ia in cantitate dubla. Tinctura se administreaza “cu picatura” pe zahar sau in apa. Tinctura din radacini de ghintura, de exemplu, se obtine prin macerarea a 20 g planta, 7-8 zile, in 100 ml alcool. Se administreaza 10-15 picaturi inainte de mese.

Se incadreaza aici si siropul de pin.

Vinul medicinal se obtine prin macerarea a 30-50 plante la litru de vin vechi, timp de 7-8 zile, la temepratura camerei (15-25°C), dupa care se strecoara si se completeaaza eventual cu vin pana la litru. Se iau 30-50 g cu jumatate de ora inainte de mese pentru cresterea apetitului.

Pulberea sau pudra se obtine prin macinarea fina a plantei bine uscate. Extragerea subsntantelor active se realizeaza la nivelul tubului digestiv. Pulberea din frunzele de vasc, de exemplu, se administreaza intr-o lingurita cu apa, 1-3 varfuri de cutit, pe zi.

Dintre preparatele de uz extern metionam:

Digestia (plamadeala la cald sau inhalatia) se obtine turnand apa calda (40-60°C) peste plante (de musetel, sunatoare etc.) ce contin uleiuri volatile. Se fierbe slab pentru a se degaja vapori care antreneaza uleiurile sa poata fi inhalate. Delimitam fata si vasul cu un prosop pentru a inspira vaporii respectivi la afectiuni ale cailor respiratorii (bronsita, astm, laringita etc.)

Cataplasma (oblojeala) se prepara din planta maruntita si imbibata cu apa calduta pana se face o pasta. Se aplica direct pe locul dureros sau se impacheteaza in tifon si apoi se aplica 15 minute. Se folosesc 50-100 g faina de mustar, de exemplu, in afectiuni reumatice sau respiratorii.

Otetul medicinal se prepara ca vinul, numai ca macerarea se face in otet de vin, folosind plante aromatice, 5-10 g la 100 g de otet. Se intrebuinteaza numai extern pentru frictiuni.

Baile cu plante se realizeaza prin adaugarea in apa de baie a unui extract apos mai concentrat (ceai, decoct) sau direct a plantelor maruntite si puse intr-un sac de tifon.

Gargara se prepara ca infuzie sau decoct mai concentrate, de exemplu 2-3 linguri “flori” de musetel la cana de apa si se utilizeaza sub forma de gargara la afectiuni ale gurii si gatului (stomatita, afta, abces dentar, amigdalita etc.).