Profilaxia si terapia tulburarilor intime

Desi sunt notiuni opuse – profilaxia corespunzand unui ansamblu de mijloace destinate a impiedica aparitia sau propagarea uneia sau mai multor maladii, iar terapia incluzand masurile adecvate pentru a le combate si trata - , apreciem ca se poate lua in discutie o terapie a profilatiei imbolnavirilor relationale intime.

De altfel, atat in medicina in general, cat si in cadrul practicii sexologice se cuvine sa acordam o atentie majora recomandarii si instituirii unor masuri menite sa previna imbolnavirea, sa contribuie la intarirea nivelului de sanatate intim-relationala.

Igiena reprezinta o notiune ce desemneaza un ansamblu de reguli si practice ce contribuie la conservarea sanatatii. Profilaxia si terapia patologiei relationale intime duce spre mijloace medicamentoase clasice sau anturale (fitoterapie si apiterapie) menite, cu indicatii si in dozari adecvate, sa corecteze un anumit potential intim-relational, mai frecvent masculin, aflat la limita normalului, evidentiind, in contextul unei patologii nesexuale sau in conditii de suprasolicitare profesionala, tensiune psihica etc., unele tulburari de dinamica intima. Daca ar fi sa ne referim numai la subiectii avand profesii ce-i solicita intens din punct de vedere psihosomatic, la cei cu stari tensionale intrafamiliale, la persoanele cu parteneri sau partenere inadecvate, inabile comportamental, la cele cu o patologie ce impiedica sau conturba conduita relationala normala, realizam un tablou deosebit de variat al situatiilor ce necesita profilaxie si terapie sexuala.

Terapia este diversa, completabila prin numeroase mijloace igienice, inclusiv dietetice, gimnastica medicala, munca usoara in aer liber, somn odihnitor suficient etc. Ea cuprinde medicatie corespunzatoare corectarii unor posibile tulburari nesexuale existente si, in plus, medicatie energogena, fortifianta, anticarentiala etc., care poate fi insa prescrisa numai de catre medic. In acest sens amintim polivitaminizante (Cavit etc.), vitamine (A, B, C, E, PP etc.), biostimulante si tonice de tipul apiterapicelor (Polen – cu toate derivatele sale, Laptisorul de matca etc.), comprimate energizante (Herovital etc.), trofice, detoxifiante si regulatoare metabolice cerebrale ca Glutamin, Piritinol etc., alte trofice cu tropism special (Glicocol etc.), anabolizante, saruri minerale (produse de calciu etc.), asocieri fitoterapice cu rol biostimulant, vasodilatator etc., asocieri medicamentoase apicole si clasice.

Hormonii si psihotropele ocupa un loc aparte in subiectul in discutie intrucat aceste grupe de medicamente se refera pe de o parte in mod obisnuit la afectiuni sau deficiente psihoendocrine propriu-zise, pe de alta parte manevrarea lor in terapie este delicata, relevand indicatii stricte, dozare adecvata si eventualitatea unor consecinte negative asupra functiei sexuale.

De exemplu, de multe ori graba de a folosi androgeni (produse de tip testosteron, erotigen si euforizant) poate duce la rezultate negative pe linie hormonala, efector sexuala si spermatogenic reproductiva. De aceea se impun competenta si experienta terapeutica, respectandu-se contraindicatiile pentru evitarea reactiilor secundare ale acestor tipuri de medicamente.

In ceea ce priveste psihotropele, medicamente cu adresabilitate psihica, la care adaugam neurovegetativele, ele pot fi utile in sedari, in special la subiectii suprasolicitati, tensionati, cu dificultati de somn. In general se recomanda psihotrope “blande”, in doze moderate dar eficiente, pe perioade scurte de timp.

Neuropsihotropele stimulante, excitante ale dispozitiei sau vigilitatii, la care de asemenea exista tendinta de a se recurge in special in contextul automedicatiei au, de asemenea, un risc de nocivitate asupra functiei sexuale la subiectii aflati la granita patologicului. Se poate recurge, dupa caz, la sulfatul de stricnina 2 0/00 (la subiectii cu hipotensiune arteriala), la Piritinol sau Encephabol sau la produse cofeinice (inclusiv la cafea) in limite rationale si respectand indicatiile si contraindicatiile medicale.

In concluzie, sanatatea intim-relationala, in stransa legatura cu starea sanatatii generale somatopsihice a individului, indeosebi la categoriile umane cu riscuri prin pozitia lor socio-profesionala si in circumstantele unor aspecte particulare de cuplu sau intrafamiliale, poate si trebuie sa faca obiectul unor preocupari atente si competente ale sexologiei, existand mijloace diverse si eficiente la dispozitia terapeutului, cu conditia imprimarii unui regim de viata adecvat.