Pruritul - mancarimea pielii III

In practica medicala, relativ frecvent este intalnit si pruritul de origine alimentara, punand deseori probleme dificile de diagnostic pozitiv si diferential. Este vorba de persoane cu predispozitie particulara de a face prurit la ingestia unor alimente ca: raci, stridii, creveti, languste, branzeturi fermentate, peste insuficient de proaspat, nuci, capsuni, fragi, zmeura, mezeluri, alimente conservate prin sarare, carne de vanat (indiferent de modul de preparare), mirodenii (enibahar, foi de dafin, piper etc.), ciocolata, cacao, oua si chiar la alimentatia bogata in carne.

Mecanismul de producere a pruritului de origine alimentara este insuficient elucidat, cu toate ca s-au publicat suficiente lucrari in domeniu.

La interpretarea corecta a pruritului de origine imunoalergica trebuie avute in vedere si celelalte conditii fiziopatologice care pot induce prurit: boli parazitare, digestive, diferite tratamente medicamentoase, hemopatii maligne, boli de colagen, hipotiroidia, alergia, edemul angioneurotic familial nealergic, stresul psihoemotional.

S-a putut observa si un prurit de origine medicamentoasa, intalnit in cele mai multe cazuri la doze mici, administrate scurt timp, sau chiar la prima utilizare, rareori fiind corelat cu folosirea abuziva a unor medicamente. Este vorba de medicamente folosite in diferite scopuri: anestezice, analgetice, sedative ale sistemului nervos central, opiacee, antireumatice, substante de contrast radiologice etc.

Pruritul poate fi localizat, fiind legat de calea de administrare (in jurul locului de injectare, in jurul locului de contact cu pielea), sau poate interesa regiuni mari tegumentare. In toate aceste cazuri, pruritul precede, de regula, celelalte reactii cutanate sau pe cele general-sistemice (manifestari clinice care recunosc acelasi mecanism de producere): urticarie, eruptii exantemice, bule, dermita exfoliativa, eritem polimorf, eruptii fixe, eczeme, fotosensibilitate.

Relatia prurit/medicament este dovedita prin disparitia sa in urma suprimarii administrarii substantei respective si reaparitia dupa reluarea tratamentului.

Este binecunoscut si pruritul din cursul unor dermatoze; el face parte integranta din tabloul clinic al acestora. Se intalneste in: seboree, hiperhidroza, urticarie, prurigo, eczeme, lichen, varicela, micozis fungoid etc.

Astfel, in hiperhidroza (transpiratie excesiva), pruritul este localizat in fata interna a degetelor, unde, din cauza gratajului si a frecarii pielii, se produc tumefierea epidermei.

In urticarie, gratajul si frecarea conduc la formarea de patule (mici sau gigantice) si vezicule sau bule (urticarie buloasa). Daca papuloveziculele se excoriaza (se jupoaie), chiar in afara unui tratament, in centru se produce o mica cursa – leziune caracteristica pentru prurigo (dermatoza alergica caracterizata prin prurit intens si leziuni papiloase). De asemenea, in eczema, datorita scarpinatului se formeaza mici vezicule de marimea gamaliei de ac, imprimand pielii un relief neregulat, iar prin golirea continutului seros, pielea este mentinuta in stare de umezeala permanenta.

Sunt cazuri in care gratajul conduce la hipertrofia papilelor dermice si a epidermei, la exagerarea pliurilor cutanate si, in final, la formarea de placarde inflitrate, de scuame si excoriatii. Se formeaza astfel licheanul, care poate fi localizat sau difuz, in functie de aria de distributie a pruritului.

Pruritul nervos reprezinta de fapt o pertubare a perceptiei senzatiilor, in general fiind insotit de semne caracteristice de nevroza (astenie, cefalee, insomnie, modificarea afectivitatii).

Se recunosc trei tipuri de circumstante in care apare pruritul nervos:

-         emotii puternice, suprasolicitari psihoemotionale prelungite, surmenajul intelectual, in cursul bolii Basedow si in psihonevroze;

-         leziuni ale nervilor periferici (cauzalgia);

-         iritatii viscerale profunde (exemplu, in parazitozele intestinale, chistul hidatic), situatii in care pruritul apare ca manifestare reflexa.

Pruritul nevrotic poate fi localizat sau generalizat si se exacerbeaza odata cu factorii inductori. Dar pentru a putea stabili etiologia nevrotica a pruritului, trebuie indepartate toate celelalte cauze prurigene (alimentare, medicamentoase, toxice, dermatologice, parazitare, hepatice, renale etc.). Numai procedand astfel, suntem siguri ca nu gresim, diagnosticul pruritului nervos fiind diagnostic de excludere.

In ultimele luni de sarcina apare pruritul gravidic, initial localizat vulvo-vaginal, iar ulterior se generalizeaza; el reprezinta o forma de manifestare a colestazei intrahepatice de sarcina (staza provocata de intreruperea scurgerii bilei din caile biliare in intestin). La scurt timp dupa nastere, dispare spontan. Cu ocazia sarcinilor ulterioare, pruritul reapare cu aceleasi caracteristici.

In cursul insuficientei renale cronice, indiferent de cauza care a condus la instalarea acesteia, poate fi intalnit pruritul renal. Pe masura ce boala avanseaza, acest simptom devine mai suparator, determinand insomnie, tulburari nevrotice si leziuni de grataj.

In mecanismul de producere a pruritului renal au fost incriminati mai multi factori si anume:

-         impregnarea pielii cu calciu, consecinta a hipoparatiroidismului secundar frecvent intalnit in aceste stari patologice;

-         retentia de clorura de sodiu si de produsi azotati in tegumente;

-         depozitarea in piele a ureei.

Singura modalitate terapeutica de a diminua intensitatea pruritului uremic o constituie eruptia extrarenala (extragerea din circulatia sanguina a corpilor toxici).

In oxiuraza, boala parazitara determinata de viermele Entorobius vermicularis, intalnita in special la copii, pruritul are localizare anala, exacerband vesperal. Scarpinatul in regiunea respectiva constituie o modalitate curenta de autoinfestare, mai ales in conditiile nerespectarii riguroase a igienei mainilor.

Dr. Emil Popescu

Pruritul - mancarimea pielii I

Pruritul - mancarimea pielii II