Interferente.ro Descopera Istorie Rascoala de la Bobalna 1437

Joi, 06 Decembrie 2012 17:35

Rascoala de la Bobalna 1437

 

Rascoala de la Bobalna din 1437-1438 a fost cea mai importanta rascoala din Regatul Ungariei inainte de marele razboi taranesc din 1514.

In vremea cand in Tara Romaneasca si in Moldova domneau Mircea cel Batran si Alexandru cel Bun, in voievodatul Transilvania nobilii, care erau maghiari, subjugau pe taranii romani si maghiari, facandu-i iobagi.

 

Cum traiau si de ce s-au rasculat taranii din Transilvania?

Contopindu-le pamanturile, nobilii maghiari din Transilvania ii sileau pe tarani sa munceasca pe mosiile lor, sa duca la moara, la arat si strans recolta, sa taie si sa transporte lemne pentru castel, sa care piatra pentru noi constructii. De asemenea, erau taranii erau obligati sa faca multe alte lucruri si munci, numite corvezi. Dincolo de toate acestea, taranii mai erau siliti sa-i ajute pe nobili la vanatoare, precum si la pescuit. Desi traiau o viata mizera, de ziua nobilului si de sarbatori trebuiau sa-i faca daruri, de exemplu: pasari, oua, miei, miere, porci.

De foarte multe ori, taranii romani si maghiari au incercat sa se impotriveasca acestor silnicii, insa fara nici un rezultat. Nobilii aveau puterea in mana, iar cei care se razvrateau erau astru pedepsiti. Acestia erau batuti, inchisi in temnitele castelului, chiar spanzurati. Ca sa-i poata sili sa munceasca pentru ei, nu le-au mai ingaduit sa se mute de pe o mosie pe alta. Astfel, nobilii au rapit libertatea taranilor: i-au facut iobagi si serbi.

 

Tabara de la Bobalna

Iata ca a sosit si primavara anului 1437. Episcopul din Transilvania a dat porunca: “De acum incolo, platiti dare numai zeciuiala (adica a zecea parte din recolta) in bani noi”. Taranii au trimis soli la episcop si s-au rasculat: “Banii noi sunt mai scumpi decat cei vechi si nici nu se gasesc.  Socotim ca asemenea dare este nedreapta si te rugam, parinte, sa intelegi ca n-o putem plati”. Episcopul a bagat la inchisoare solii taranilor. Auzind taranii iobagi romani si maghiari cat de neomenos s-a purtat stapanirea, au pus mana pe furci, pe topoare, pe coase si au pornit rascoala.

Se poate spune ca rascoala a inceput atunci cand Gheorghe Lepes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut sa se plateasca zeciuiala, care nu mai fusese stransa din 1434, intr-o singura transa.

Rasculatii s-au strans cete si au aprins castelele si hambarele. Afland ca vin armatele nobililor, taranii s-au retras pe Dealul Bobalna (in maghiara Bobalna), in iunie 1437. Aici, la Bobalna, au f construit o tabara intarita. Au inconjurat locul cu care, asezate cu mestesug, roata langa roata, ca un zid.

Destul de repede, la Bobalna s-au strans mii de tarani, multi mineri si mestesugari. S-au alaturat acestora chiar si nobili mai mici, nemultumiti si ei de lacomia marilor nobili. Rascultatii au jurat sa lupte pana vor dobandi dreptate si libertate.

Aceasta mare rascoala, Rascoala de la Bobalna, a insemnat, totodata, o stransa colaborare intre taranii romani si maghiari in lupta lor pentru libertate sociala.

 

Lupta dintre tarani si nobili

Furiosi peste masura, nobilii au pornit cu armata impotriva taberei taranesti de la Bobalna. Rasculatii au luptat barbateste, la adapostul intariturilor. Unii dintre ei, mai curajosi, chiar au iesit din tabara si i-au fugarit pe nobili. Asa ca, oricat se credeau nobilii de mari razboinici si bine inarmati, rasculatii tot i-au infrant, i-au silit sa ceara pace si sa jure ca vor desfiinta iobagia.

Pentru a fi crezuti si pentru a se tine de cuvant, au iscalit si pecetluit o intelegere in biserica din Manastur, de langa Cluj. Nobilii, insa, nu si-au tinut cuvantul.

Taranii au pornit din nou lupta, patrunzand in orasul Cluj. Aici, mestesugarii au trecut de partea rasculatilor. Din nou, nobilii au cerut pace si au jurat ca vor slobozi taranimea din iobagie. Cu toate acestea, si a doua oara si-au calcat cuvantul dat.

In urma tuturor acestor fapte, luptele au continuat cu o si mai apriga inversunare. In cele din urma, taranii au fost infranti. Multi au murit in lupte, dar si mai multi au pierit de razbunarea nobililor. Unii au fost trasi in teapa sau spanzurati, iar altii au fost supusi la schingiuiri salbatice: li s-au scos ochii, li s-au taiat urechile, nasul, bratele.

Cu toate aceste salbaticii, rascoala de la Bobalna i-a calit pe iobagi in lupta cu nobilimea. Infrangandu-i pe nobili, ei au inteles ca acesti stapani asupritori pot fi doborati. In sufeltul iobagilor din Transilvania a crescut increderea ca, odata si odata, tot vor birui si vor putea castiga libertatea.

 

Concluzii

Rascoala de la Bobalna (1437) este o mare rascoala antifeudala din Transilvania, fiind declansata in urma unui abuz al Episcopului Transilvaniei, Gheorghe Lepes care, dupa ce a amanat timp de trei ani strangerea dijmelor cuvenite, le-a cerut pe toate odata si in noua moneda, cu valoare mai mare.

La rascoala de la Bobalna au participat tarani romani si maghiari din nordul Transilvaniei, orasenimea saraca si mica nobilime. Rasculatii s-au adunat pe dealul Bobalna si au format o delegatie care a cerut revenirea la vechile libertati. Membrii ei au fost schingiuiti si ucisi de catre nobili, iar aceste evenimente au declansat luptele. Au existat victime de ambele tabere. Temandu-se de o escaladare a violentelor, marea nobilime, patriciatul sasesc si fruntasii secui au format o alianta a etniilor privilegiate din Transilvania - Unio Trium Nationum, care a determinat excluderea romanilor din viata politica. Ca urmare a acestui fapt, taranii au fost infranti si obligati sa incheie o noua conventie (1437), iar in 1438, rascoala a fost definitiv inabusita.

 

Addthis