Interferente.ro Turism Regiuni Regiunea istorica Tara Barsei

Marţi, 25 Martie 2014 13:20

Regiunea istorica - Tara Barsei

Regiunea istorica Tara BarseiDin stravechime Carpatii au obladuit cu trupul lor intinderi manoase pe care romanii, urmasii directi ai daco-romanilor, traitori dintotdeauna pe aceste pamanturi, le-au numit “tari”. Ne referim la Tara Motilor, Tara Oasului, Tara Dornelor, Tara Lovistei, Tara Hategului, Tara Barsei … Era firesc, pentru ca aceste depresiuni intramontane – sesuri valurite incinse de brauri de piatra – erau ca niste cetati natural-fortificate in care oamenii si-au gasit salas ocrotitor inca din preistorie. De-a lungul timpului aceste “tari” au evoluat pastrandu-si specificul, devenind veritabile tezaure vii de etonografie si arta populara. Organic inscrise in structura tarii, in nesfarsita ei varietate de peisaj, aceste unitati geografice isi ingemaneaza prezentul cu istoria intr-un chip fermecator.

Tara Barsei, frumoasa si extinsa, nu face exceptie. Situata exact in curbura interioara a lantului Carpatilor, in jurul unui “carlig” al Oltului, ea este marginita de sase masive muntoase: Muntii Bucegi, Buzaului, Vrancei, Bodocului, Baraolt si Persani. Un peisaj tihnit cu pajisti smaltuite de flori, coline presarate cu palcuri de pomi, ogoare si fanete se-ntinde bogat la umbra muntilor. Acest ses, caci ses este fata de piscurile impunatoare ce-l strajuiesc, e totusi destul de inalt – 550 m deasupra nivelului marii. Partea sa nordica, strajuita de muntii Baraolt si de ai Bodocului, care patrund ca niste pinteni prelungiti, e udata de marele carlig al Oltului, care, curgand de la nord spre sud, isi schimba aici brusc directia – de la dus spre nord. Oltul aduna de aici afluenti numerosi, ca dintr-o “piata” a apelor. Printre ei se afla si Barsa, care a dat numele tinutului. Pometuri bogate, vechi insemnate de scurgerea timpului sunt raspandite in aceasta “tara” plina de pitoresc si frumustele care traieste azi un timp al unor impliniri spectaculoase. Gospodarii bogate, de vestiti agricultori si crescatorei de animale, se ingemaneaza cu inflorirea unor mestesuguri stravechi, o zestre de mare pret in viata oamenilor locului. Si ceea ce frapeza in Tara Barsei este tocmai armonia constanta a impletirii de vechi si nou, a unei istorii din care prezentul a crescut pe radacini solide. De altfel, daca am vrea o comparatie simbolica, ne putem gandi la emblema Brasovului medieval – centrul urban cel mai important al tinutului. Aceasta emblema reprezinta radacinile unui stejar puternic, pe care era sezata o coroana. Orasul se numea pe atunci Corona. Din acele puternice radacini, coroana bogata a stejarului se rotunjea maret.

Cu timpul, in evul de mijloc, langa romanii raspanditi in asezarile din zona au venit, ca in alte parti din Transilvania, colonisti germani (sasi) si maghiari pe care romanii i-au primit pe pamanturile lor, strabatand impreuna, secole de-a randul, una si aceeasi istorie. Aceasta este celalalt lucru frapant in Tara Barsei – existenta, si munca, si lupta comuna, infaptuirile in timp, dar care au devenit fii ai aceleasi tari, prin insasi istoria semnata de generatiile lor succesive. Alaturi de romana, se vorbeste germana si maghiara in Tara Barsei, dar cele 3 limbi se confunda in una singura – cea a muncii pentru bunastarea tuturor.

O carte intreaga ar trebuie scrisa pentru a descrie Tara Barsei. In cateva pagini, abia de poti realiza o panorama. Brasovul, Codlea, Rasnovul si Sacelele, Sfantu Gheorghe si Targu Secuiesc, multe alte asezari si spatii compun, cu toata istoria si prezentul lor, tomuri inteegi. De aceea am ales geografia sentimentala – chipul locurilor transfigurat de oameni, in timp.

Impresionat de privelistea pe care Tara Barsei i-o oferea de pe Tampa, masivul ce margineste Brasovul, George Cosbuc scria:

“Vad drumuri albe-n zari senine,

La margini munti, mai jos coline

Si, ca pe-o panza zugravit,

Orasu-n vale-adanc sub mine.”

Imaginea se trezeste aceeasi in orchii oricui urca pe Tampa, numai ca “orasul din vale” e mult mai extins azi si mai modern. Structura lui urbanistica o marturiseste de departe. se remarca prin mari cartiere rezidentiale, zona industriala, plus Brasovul medieval. Acesta din urma, plin de spectaculoase monumente de arhitectura, are o personalitate aparte. Langa el, in afara zidurilor de cetate si a fortificatiilor inalte incepand din veacul al XIV-lea impotriva invaziilor otomane, se pastreaza Scheiul, cel mai vechi nucelu al Brasovului. Locuit de romani cu casele sale care mai pastreaza inca traditia rurala, Scheiul are un vechi focar de cultura, adapostind azi (transformata in muzeu), vechea scoala romaneasca. Aici, la Brasov, a primit in 1521 judele Hans Bekner scrisoarea boierului Neacsu din Campulung. Stravechiul document de limba romaneasca venit de peste munte, din Valahia, pe drumul Rucarului si Branului, il vestea pe jude ca armate ale Semilunei se-ndreapta spre Brasov.

Intr-un alt colt, catre Pasul Branului, se afla Rasnov. Cochet si aerat, el adaposteste ceva fabrici si mestesuguri pastrate din tata-n fiu, pastrand si dezvoltand priceperea tehnica. Asezarea e vegheata de o magura in varful careia se afla – conservata – o veche cetate taraneasca. La temelia ei fusese o fortificatie daca pe pietrele acesteia romanii inaltasera castrul Cumidava. Pretutindeni in Tara Barsei aceasta continuitate de locuire si inalantuire in timp este prezenta. Insusi marele Catel Bran ingroapa in temeliile sale vechi fortificatii daco-romane.

In partile nordice ale tinutului intre Sfantu Gheorghe si Targu Secuiesc sunt populatii maghiare care isi pastreaza netulburat traditiile si care – precum romanii si germanii – au dat si ei un destin aparte asezarilor pe care le locuiesc. Orasele de care vorbeam erau acum cativa zeci de ani mici targuri cenusii, in care nu se intampla nimic, mostenite asa dintr-un trecut nu prea indepartat pentru care nu reprezentau nimic. Azi Sfantu Gheorghe si Targu Secuiesc sunt orase mari, moderne, cu o arhitectura insolita, care inscrie in peisaj edificii monumentale in stilul traditional al locurilor. Spitale, teatre, case de cultura, stabilismente balneo-cliamaterice, baze sportive, au schimbat radical calitatea vietii oamenilor, orizontul si nivelul lor de civilizatie.

Depresiunea incinsa de munti, Tara Barsei este o regiune cu climat rece iarna. La Bod a fost inregistrata una din cele mai joase temperaturi din Romania (-38,5ºC). Aerul rece, adus dinspre Muntii Vrancei, de un vant care are un nume frumos de fata – Nemira – stagneaza in Tara Barsei si face zona inapta unor mari culturi cerealiere. De aceea aici se cultiva – prin traditie – secara, cartoful, ceapa, sfecla de zahar. Un verde crud si intens domina tinutul, marca unui pesisaj plin de poezie si varietate, care – in orice directie ai privi – sfarseste intr-o coasta de munte. Secole in sir acest tinut a fost prezent in comertul epocilor, mari drumuri negustoresti care strabateau continentul incrucisandu-se Tarii Barsei. Peisajul fermecator, care indeamna la drumetie, a fost pus in valoare in de-a lungul timpului, fiind create largi si impresionante baze turistice, intre care Poiana Brasov a devenit o statiune de faima internationala. Brasovul, centrul polarizant al zonei, a devenit o importanta asezare urbana cu functii economice, stiintifice, culturale si turistice de prim ordin.

Cu tot ce are, cu istoria si prezentul ei, Tara Barsei este un viu exemplu de armoniosa si multilaterala dezvoltare bazata pe colaborarea oamenilor ei – romani, sasi, maghiari. Aceasta colaborare e atestata prin documente si monumente zidite de-a lungul timpului, de istoria pe care cei ce au faurit-o o iubesc si o respecta, de prezentul vietii care a deschis tuturor largi orizonturi de afirmare.

Addthis

Newer news items:
Older news items: