Semnificatii si efecte pentru nuantele si culoarea albastra

Albastrul aduce cu cine ceva intunecat, spre deosebire de galbenul mereu luminos. Pentru ochi, culoarea albastra are un efect ciudat si aproape imposibil de exprimat. In calitatea ei de culoare, reprezinta o energie, atat numai ca se afla pe partea negativa si, cand atinge puritatea extrema, constituie un fel de nimic fermecator. Cand e contemplata, are ceva contradictoriu de excitatie si de calm.

Asa cum vedem in albastru cerul inalt si multii indepartati, tot astfel o suprafata albastra pare ca se retrage din fata noastra. Dupa cum urmarim cu placere un obiect agreabil ce fuge din fata noastra, cu aceeasi placere privim si albastrul, nu fiindca ne preseaza, ci fiindca ne atrage dupa el.

Albastrul da un sentiment de raceala, cum de altfel ne aminteste si de umbra. Ne este cunoscut modul in care el e derivat din negru.

In ceea ce priveste ambianta si lucrurile in culoare albastra amintim urmatoarele aspecte:

·         camerele tapisate in albastru pur ne par oarecum largi, dar de fapt, goale si reci.

·         sticla albastra ne prezinta obiectele intr-o lumina trista.

In orice caz, nu este un lucru neplacut daca albastrul participa, eventual, la plus: verdele marii este mai degraba o culoare agreabila.

Putem aminti inclusiv despre: albastrul-rosiatic si rosul-albastrui.

E lesne de inteles ca albastrul se intensifica foarte lin in rosu, capatand prina ceasta ceva plin de efect, cu toate ca se gaseste pe latura pasiva. El nu invioreaza, ci mai degraba nelinisteste. Asa cum intensificarea insasi este neintrerupta, dorim sa continuam si cu aceasta culoare fara oprire – dar nu sa pasim mereu inainte activ, ci sa gasim un pucnt in care ne-am putea odihni. Aceasta culoare, foarte subtiata, ne este cunoscuta sub numele de mov. Dar, si asa, ea pastreaza ceva viu – lipsit totusi de voie buna.

Nelinistea amintita sporeste in cazul unei intensificari ce se accentueaza si se poate afirma ca un tapet de un rosu-albastrui saturat, cu totul pur, ar trebui sa fie un fel de prezenta insuortabila. Tocmai de aceea, cand apare sub forma de imbracaminte, de planglica sau de alta podoaba, culoarea este folosita foarte diluata si deschisa, deoarece conform naturii sale, exercita un farmec cu totul aparte.

Intrucat clerul inalt si-a insusit aceasta culoare lipsita de liniste, ni s-ar putea ingadui sa spunem ca, aflat pe treptele nelinistite ale unei ascensiuni continue, el tinteste fara incetare mai sus, spre purpura de cardinal.