Sergiu Nicolaescu,

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte, film

“Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” este un film romanesc realizat de Sergiu Nicolaescu in anul 1972. Filmul “Atunci i-am condamnat pe toti la moarte” este o ecranizare a nuvelei “Moartea lui Ipu”, publicata de Titus Popovici in 1970. Scenariul lui Titus Popovici ii permite lui Nicolaescu sa-si exercite, pentru prima oara, uneltele analizei in universul psihologic al unui colectivitati aflate la rascruce de timp si istorie.

Filmul ne prezinta drama unei mici comunitati romanesti dintr-un sat ardelean in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un copil, aflat la orfelinat, este luat de un preot si sotia lui, la ei acasa. Este o ruda de a lor, al carui parinti murisera in bombardament, iar fratele sau este ucis. Ei locuiesc intr-un satuc din Transilvania, acolo unde germanii sunt la conducere. Copilul are un singur prieten pe care-l agreeaza si se simte bine cu el, poate din cauza ca toti il considerau nebunul satului, pe Ipu. El s-a apropiat sufleteste de un baiat traumatizat de moartea fratelui sau. Cei doi isi gasesc refugiul intr-o lume imaginara jucandu-se de-a razboiul printre ruinele de la marginea satului. Un militar german este ucis. Cei doi sunt cei mai buni prieteni si pescari. Copilul uraste nemtii si ia arma unui german, soldat ucis pe camp cu secera. Acest neamt, prin moartea lui, provoaca mania comandantului german din sat. Acesta cere capilor satului: notar, preot, doctor sa-i predea asasinul pana a doua zi dimineata. In caz contrar, familiile lor si alti sateni vor fi executati. Acestea se aduna la preot si fac un plan, in care are loc si Ipu, care devine cel mai important om pentru ei. Ipu accepta sa-si asume crima in schimbul unei parcele de teren pentru familie si unei inmormantari de lux la a carei repetitie tine mortis sa asiste. Aranjamentul se dovedeste inutil, nemtii, presati de evenimente, il ignora. Ramane doar condamnarea morala “la moarte” pronuntata de copil.

Intunecat si apasator, acest film exploreaza comportamentul si reactiile unor oameni aflati in situatii-limita unde ipocrizia, cinismul si lasitatea asa-numitilor stalpi ai comunitatii vin in contradictie flagranta cu onestitatea, curajul si mai presus de orice, puterea de sacrificiu a nebunului satului.