Sfaturi pentru creşterea viermilor de mătase

Viermele de mătase al dudului, sau fluturele de mătase, face parte din clasa insectelor, ordinul Lepidoptera, familia Bombycidelor. Ramura agriculturii care se ocupă cu creşterea viermilor de mătase se numeşte sericicultură. Investiţia în mătasea naturală s-a dovedit a fi un adevarat succes, acest lucru reieşind din cererea mare existentă pe piaţa externă.

Firul de mătase nu se foloseşte doar în industria textilă ci şi în multe alte ramuri precum: chirurgie, electronică, aeronautică, panificaţie etc.

Speciile de viermi de mătase crescute în România sunt: Bombyx Mori şi Phylosamia Ricini. Aceste specii se adaptează condiţiilor climaterice din ţara noastră.

Ciclul de viaţă al viermelui de mătase:

Ou – larvă – cristalidă – fluture de mătase.

Oul
O femelă depune aproximativ 680 de oua. Stadiul de ou durează circa 120-300 zile la rasele cu o singură generaţie pe an şi 14 zile la rasele cu mai multe generaţii pe an. În medie un ou cântăreşte 0,5 mg şi măsoară 1,5 mm lungime. Într-un gram sunt aproximativ 1.600-2.000 de ouă.

Larva  

Larva denumită uzual, dar impropriu, viermele de mătase, iese din ouăle fecundate după o scurtă perioadă de incubaţie (clocire). Are o culoare închisă, datorită unor perişori deşi şi negri. Pe măsură ce larvele cresc, perişorii de pe corp dispar, tegumentul se întinde şi capătă o culoare albă sidefie, fie pigmentată în funcţie de rasă. Corpul larvei are o formă cilindrică, cu aspect inelat, iar lungimea corpului atinge 6-8 cm. Stadiul de larva are o durată de 26-31 de zile.

Stadiul de larvă prezintă importanţă practică pentru crescător datorită faptului că în acest stadiu se realizează producţia sub forma gogoşilor de mătase. Secreţia mătăsii se realizează cu ajutorul unui aparat sericigen format din glande sericigene, presa şi filiera. Fibra de mătase este lichidă şi se întăreşte doar după ieşirea ei prin filiere în mediul exterior. Presa şi filiera au rolul de a regla grosimea fibrei de mătase. Secreţia mătăsii este influenţată în principal de cantitatea şi de calitatea frunzei de dud administrată larvelor. Sericina reprezintă 20-30 % din greutatea fibrelor şi constituie substanţa care lipeşte fibrele de mătase. Pe lângă sericină şi fibroină în compoziţia mătăsii mai intră substanţe minerale şi pigmenţi care dau culoarea alba, galbenă sau alte nuanţe, gogoşii.

Crisalida (pupa)

Crisalida se formează la 2-3 zile după ce larva şi-a terminat depunerea firului cu care şi-a urzit gogoaşa. Acest stadiu durează 10-14 zile, în funcţie de rasă. În ultimele zile ale stadiului de crisalidă, tegumentul ei se usucă treptat şi se desprinde de corp, după care în locul crisalidei apare fluturele care iese din învelişul crisalidei şi se prinde cu piciorele de căptuşeala internă a gogoşii.

Fluturele 

Fluturele este ultimul stadiu din ciclul evolutiv al viermelui de mătase şi are ca unică funcţie perpetuarea speciei. Acesta elimină prin orificiul bucal o salivă alcalina care înmoaie peretele gogoşii la unul din capetele ei şi făcându-şi loc cu piciorele şi cu capul, formează un orificiu prin care iese afară. În primele zile apar în mod obişnuit masculii.
Împerecherea durează două trei ore, iar depunerea oualor durează aproximativ două zile. Fluturii masculi trăiesc circa 10 zile, iar femele cu 2-3 zile mai mult. Fluturele nu se hrăneşte în perioada ei de viaţă decât cu rezervele stocate în stadiul de larvă.

Sfaturi utile

§         Aveţi nevoie de un spaţiu construit (acoperit) de cel puţin 16 mp şi de frunze de dud. În acest spaţiu puteţi creşte aproximativ 100 g de oua. Până când puteţi recolta gogoşile de mătase trec 30 – 40 de zile. Din 10 grame de ouă puteţi obţine până la 40 de kg de gogoşi.

§         Spaţiile de creştere (grajduri, magazii, orice fel de încăperi disponibile), vor fi pregătite cu 8-10 zile înainte de introducerea larvelor, efectuându-se reparaţii, spălarea, respectiv văruirea şi dezinfecţia cu sodă caustică (2,5%) şi formol (4%).

§         Frunzele de dud se culeg dimineaţa, după ce se ia roua, sau seara: se va folosi numai frunza sănătoasă, suculentă, curată, proaspătă.

§         Hrănirea se face din două în două ore (de la orele 4 la 22) în primele vârste şi din trei în trei ore în vârstele mari.

§         Schimbarea aşternutului se face o singură dată în vârsta a II-a, de câte ori în vârstele a III-a şi a IV-a şi din două în două zile în vârsta a V-a. Primenirea se face dimineaţa, la prima hrănire. Înainte de folosire, hârtia perforată se ţine la soare sau se calcă, iar după schimbare se arde.

§         Aerisirea se va face cu grijă, fără curenţi de aer; se va asigura lumina difuză, cu ajutorul perdelelor de pânză sau tifon.

§         În timpul celor patru perioade de „somn” (ce urmează fiecărei vârste), larvele nu se hrănesc, iar aşternutul se schimbă numai după „năpârlire”.

§         Pentru îngogoşare (care durează 7-8 zile) se folosesc: măturica, pirul, snopi din alte plante rămuroase uscate, grătare din lemn, arici din paie. Gogoşile se recoltează când, la clătinare, se aude un sunet surd.

§         Pentru prevenirea bolilor se vor respecta întocmai regulile de creştere şi hrănire şi se va asigura o curăţenie perfectă.

Factorii de creştere vor fi asiguraţi, corespunzător vârstei, astfel:

În octombrie 2007, UE a stabilit că sericicultorii pot beneficia de un sprijin financiar din fonduri europene de aproape 134 de euro pentru fiecare cutie de ouă de viermi utilizată, dacă livrează producţia unei unităţi de procesare autorizate. Pentru a primi subvenţia, însă, sunt impuse anumite condiţii de productivitate: crescătorii trebuie să achiziţioneze de la furnizori autorizaţi (societatea Sericarom S.A.) cutii care conţin minimum 20.000 de ouă, iar apoi să obţină şi să livreze minimum 20 de kilograme de gogoşi de viermi de mătase pentru fiecare cutie unei unităţi de procesare autorizate (societatea Sericarom S.A.); de asemenea trebuie să fie înscrişi într-o asociaţie sericicolă. Puteţi vinde absolut totul: gogoşile de mătase crude şi uscate, chiar pupele (foarte căutate în industria farmaceutică).