Interferente.ro Turism Statiuni balneare Statiunea Sovata istoric

Luni, 21 Martie 2011 00:29

Statiunea Sovata - istoric

 

Sarea, aceasta bogatie a subsolului din zona Sovata - Praid, a atras interesul oamenilor din cele mai vechi timpuri. Este bine cunoscut faptul ca romanii exploatau sarea din aceste locuri si o transportau spre Apulum (Alba lulia). Pe ruinele unei mine de sare, datand din acea vreme, s-a format ulterior Lacul Negru. 

Orbán Balázs arata in cronica sa, "Descrierea tarii secuilor", la 1860, ca in locul Lacului Negru de azi, in timpul romanilor a existat o salina, iar mai la nord de aceasta trecea "drumul romanilor".

Prof. dr. Marius Sturza amintea ca, pana in zilele noastre, localnicii din zona Sovata au denumit "drumul romanilor" o parte a drumului ce trece deasupra Lacului Negru.

Se pare ca tot din vremea romanilor dateaza folosirea apei sarate din aceasta zona la vindecarea unor boli (cuvantul "Gera" insemna foarte sarat).

 

Primul document scris care justifica existenta locului Sovata este o scrisoare de privilegiu (13.09.1578) emis de principele Transilvaniei Báthori Kristóf in care ii asigura de protectia sa a paznicilor de sare.

 

Primul document care aminteste de Sovata ca loc de cura este o scrisoare din anul 1597 a lui Mihail Kornis, prin care acesta pune in evidenta efectele terapeutice ale apei sarate, invitandu-l aici pe Báthory István, din Polonia, pentru tratament.

 

In secolul al XVIII-lea, locuitorii din satul Sovata si din imprejurimi intrebuintau apa sarata pentru bai. Pe la 1800, pe locul de azi al Lacului Ursu, inainte de prabusirea terenului, existau doua lacuri mici, unul cu apa sarata care se incalzea vara de la soare si altul, cu apa rece. In primul, oamenii faceau baie pentru a se trata de diferite boli.

 

Dupa 1850 incep unele forme de organizare a bailor. Astfel, prin 1860, in zona pe unde curge azi paraul Sarat, in aval de Lacul Alunis, spre capatul de sud al dealului de sare, a fost construit un baraj si s-a format astfel un iaz, prin dirijarea izvoarelor si paraiaselor sarate aparute din culmile din jur. Acest mic lac artificial s-a numit Lacul Iordan sau Alb, deoarece se afla in mijlocul unui teren acoperit cu cristale albe de sare. El a servit multi ani publicului pentru bai, pana cand o inundatie provocata de niste ploi torentiale a distrus totul. Datorita traditiei, in aceasta zona si in zilele noastre, unii bolnavi. mai ales localnicii, fac bai partiale in apa sarata, adunata in baltoace, incalzita de soare, si se ung cu namol sarat.

 

In 1873, Veres József, un localnic instarit, a construit un bazin pentru bai reci si sase cabine pentru bai calde la cada, pe cursul de jos al paraului Sarat, imediat dupa traversarea actualei strazi Mihai Eminescu. Asa au luat fiinta Baile Ghera, proprietatea lui Veres József . Ulterior, numarul cabinelor a crescut la 12. Apa sarata, avand ca sursa izvoarele din dealurile de sare din jur, era utilizata in cabine pentru bai calde "la putina" (vane scobite in trunchiuri de copaci). Incalzirea apei sarate reci se facea prin amestec cu apa dulce scoasa din paraul Sovata, cu o roata mare de lemn si transportata printr-o conducta (cca 100 m), la cazanul bailor care functiona cu lemne. În bazinul din aer liber, langa care, mai tarziu, s-a adaugat altul, incalzirea apei sarate se facea de la soare.

 

Curand dupa aceea s-au construit cateva cabine si la Lacul Negru. Încetul cu incetul, au inceput sa apara case si vile in apropierea acestor bai, oferind gazduire vizitatorilor. Din prima evidenta a acestora, rezulta ca in anul 1882, statiunea a fost vizitata de 214 persoane.

In 1876 s-a primit autorizatia ca apa lacurilor sa fie utilizata pentru bai, iar in 1884, Sovata a fost atestata oficial ca statiune balneara. Dupa moartea lui Veres, in anul 1885, instalatiile bailor au facut obiectul unor invrajbiri testamentare.

 

În 1894, Moldovan Silvestru, in cartea sa, "Tara noastra" recomanda bolnavilor sa foloseasca numeroasele lacuri si izvoare sarate de la Sovata, pentru tratamentul diferitelor boli, mai ales al reumatismului. Dupa prabusirea terenului si formarea Lacului Ursu si apoi a Lacului Alunis, la sfarsitul secolului trecut, oamenii nu s-au mai incumetat sa frecventeze aceasta zona, timp de vreo 10 ani, viata bailor desfasurandu-se in sat, la Baile Ghera.

Intre timp, natura a lucrat dand nastere fenomenului de heliotermie in Lacul Ursu. Acest lucru a fost observat de latifundiarul Ilyés, care, din 1893, a inceput sa se ocupe de acest lac, bineinteles, inainte de toate, in interesul lui. El si-a dat seama ca viitorul Sovatei nu este in sat, ci in partea de sus, de-a lungul culmilor de sare care adapostesc lacurile sarate. Pentru inceput si-a construit o vila mare in apropierea Lacului Ursu, ca resedinta de vara. În cativa ani au aparut mai multe vile in jur, dupa exemplul lui.

 

În urma cercetarilor stiintifice intreprinse asupra lacurilor s-a constatat ca apa incalzita a acestora poate fi folosita in scopuri terapeutice. Au fost construite mai multe cabine pe malul Lacurilor Ursu, Alunis si Negru.

 

În 1901, dupa obtinerea atestarii de statiune balneara, a fost infiintata statiunea Sovata de Sus (adica statiunea de azi). În 1902 s-a obtinut autorizatia ca apa sarata a lacuralor si izvoarelor sa fie folosita in scopuri terapeutice. În acelasi an, Illyés Lajos a cumparat si baile vechi, din satul Sovata, de la comunitatea evanghelica-reformata. In anii urmatori, statiunea s-a dezvoltat treptat. Au fost construite trei hoteluri, restaurante si pensiuni. La Lacul Ursu a fost construita o instalatie pentru bai calde la vana, o promenada si poteci pentru plimbare.

 

In 1905, linia ferata care ajungea pana la Sarateni a fost prelungita pana la Praid, facilitandu-se astfel legatura Sovatei cu zone mai indepartate.

 

In 1908 s-a introdus apa curenta si s-a trecut la canalizarea statiunii. Aceasta a cunoscut o perioada de dezvoltare pana in 1914, cand, din cauza primului razboi mondial, a intervenit o stagnare. Refacerea bazei materiale distrusa de operatiunile militare desfasurate in zona necesita, insa, mari eforturi financiare.

 

În anul 1921, toate instalatiile balneare au fost preluate de o societate anonima pe actiuni, ceea ce a dus la inregistrarea unui anumit reviriment in viata statiunii. S-au reparat cladirile, instalatiile, drumurile. În 1922 s-a introdus lumina electrica.

 

Dupa primul razboi mondial se aflau in Sovata doua hoteluri cu 32 si respectiv 18 camere, 74 vile cu un total de 417 camere si 510 paturi de inchiriat, doua restaurante, o cofetarie, o sala de lectura. În jurul Lacului Ursu se gaseau 130 cabine pentru dezbracat (mai putine erau la lacurile Alunis si Negru) si 22 cabine pentru bai calde (apa calda, incalzita la soare, era pompata din lac), o sala de dans, un teren de tenis, canotajul pe Lacul Ursu, mici excursii in imprejurimi constituiau posibilitatile de distractii. Statiunea functiona intre 1 iunie si 30 septembrie.

 

In 1924, pe Lacul Ursu s-a construit un solariu pentru bai de soare si aer, iar in anul urmator, un salon de cura, cu terasa si vedere la lac. Numarul cabinelor a fost marit, iar stabilimentul de bai de aici a fost inzestrat cu instalatii de hidroterapie si irigatii.

 

In 1928, Asociatia magistratilor din Ardeal a ridicat vila "Casa magistratilor" (vila nr. 8 de azi), unde prof. dr. Marius Sturza a infiintat, in 1929, instalatii de hidro si fizioterapic, incepand aici, doi ani mai tarziu, cursuri de specializare in balneologie pentru medici, continuate apoi la clinica de specialitate din Cluj.

 

In 1931 a fost construit pavilionul terapeutic de namol de la Lacul Negru, cu doua vane pentru bai de namol, cinci paturi pentru impachetari cu namol, pentru barbati, si 12 pentru femei. In anul 1937, s-a dat in folosinta pavilionul terapeutic de la Lacul Ursu, cu 30 de cabine, precum si strandul care functioneaza si in prezent. Trebuie reliefat aportul deosebit al prof. dr. Marius Sturza, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, la introducerea, in statiunea Sovata, a unui tratament balneo-fizioterapeutic, fundamentat pe cercetari stiintifice, el fiind mult timp medicul sef al statiunii si apoi seful Catedrei de balneologie si fizioterapie, pe care a infiintat-o in anul 1931, de la Facultatea de Medicina din Cluj.

  

În 1932, in statiune existau patru hoteluri si 110 vile, cu 1600 camere si 2600 paturi, activitatea fiind sezoniera, intre 15 mai si 30 septembrie. Perioada celui de-al doilea razboi mondial a insemnat o stagnare in dezvoltarea statiunii.

 

Sovata dupa al doilea razboi mondial

Dupa actul nationalizarii din 1948, toate instalatiile balneare, exploatarea factorilor terapeutici, terenurile si vilele apartinand societatii pe actiuni si altor proprietari au intrat in patrimoniul statului. Indata dupa aceea a inceput un nou suflu in dezvoltarea si modernizarea statiunii si a localitatii. Vilele au fost reparate si dotate cu mobilier corespunzator categoriilor de confort, iar capacitatea bazelor de tratament marita, dandu-se posibilitatea ca un numar cat mai mare de oameni ai muncii sa poata avea acces la binefacerile curei balneare, in conditii civilizate. Din octombrie 1954, statiunea a inceput sa functioneze tot timpul anului. Profilul ei a devenit dublu, trimiterile organizate facandu-se atat pentru tratament, cat si pentru odihna.

 

Între anii 1970 - 1980 statiunea a cunoscut cea mai infloritoare perioada de dezvoltare si de modernizare.

 

Pe versantul estic, in fata Lacului Ursu, incepand cu anul 1970, Ministerul Turismului a construit un grup de patru hoteluri de cura modernizate ("Alunis", "Sovata", "Faget", "Bradet"), totalizand cca 1100 locuri de cazare, iar cooperatia mestesugareasca a dat in folosinta, in anul 1982, putin mai la sud, hotelul CASCOM cu 150 locuri. De asemenea, s-a marit capacitatea de cazare la popasurile turistice "Stana de Vale" si "Tivoli".

 

Conditiile de acordare a asistentei medicale si a tratamentului s-au imbunatatit simtitor prin construirea modernei baze de tratament de langa hotelul "Sovata" de care sunt legate, prin culoare inchise, hotelurile din jur.

 

Prin construirea pe langa fiecare hotel a noi restaurante de rang superior s-au creat conditii deosebite de alimentatie pentru oaspetii statiunii. Concomitent cu noile constructii, baza materiala existenta a fost modernizata si extinsa (vilele, pensiunile, bazele de tratament, strandurile etc.). Cele peste 4000 de locuri de cazare de care dispunea statiunea (cca 1250 in hoteluri, peste 2400 in vile si cca 350 in popasuri turistice) gazduiau anual peste 85000 de turisti, iar cele trei baze de tratament (Sovata, Lacul Negru si Lacul Ursu) permiteau unui numar de cca 35 000 persoane sa beneficieze anual de cura balneara in statiune.

 

Au fost create conditii pentru ca oaspetii statiunii sa-si petreaca timpul disponibil intr-un mod cat mai util si placut. Hotelurile dispun de televizoare, iar curantii si cei veniti la odihna pot inchiria prin receptiile unitatilor de cazare diferite jocuri (rummy, table, sah etc.). Majoritatea restaurantelor dispun seara de programe cu orchestre si solisti vocali, sunt dotate cu ringuri de dans.

 

Casa de cultura, cu biblioteca, club, cinematograf si teatru de vara, desfasoara o bogata activitate cultural-artistica pentru toti cei veniti la tratament sau odihna. În sezonul cald exista largi posibilitati de aerohelioterapie si bai in lacurile helioterme Ursu si Alunis. La Lacul Tineretului se fac plimbari cu barca sau se practica pescuitul sportiv. Amatorii de sport au la dispozitie terenuri de handbal, volei, tenis si calarie, iar iarna pantele din jur ofera conditii propice pentru schi si sanius. Drumetiile organizate in imprejurimi si excursiile cu autocarul, in alte locuri de interes turistic din judetul Mures sau din judetele invecinate, permit participantilor sa cunoasca frumusetile naturii, trecutul istoric al poporului nostru, obiceiurile, arta populara, portul din aceste zone.

 

Pe langa imbunatatirea conditiilor de cazare, masa, tratament si agrement s-a schimbat radical si aspectul statiunii. Au fost asfaltate strazile si caile de acces, aleile de plimbare din jurul lacurilor, s-au amenajat parcuri si scuaruri. Reteaua comerciala si de servicii s-a dezvoltat si modernizat; totodata s-au construit noi blocuri de locuinte.

 

Toate aceste realizari sunt in stransa legatura cu dezvoltarea localitatii Sovata care, din anul 1955, cand a fost declarata oras, cunoaste o continua ascensiune economica.

 

Astazi statiunea Sovata ocupa un loc de frunte in randul statiunilor balneoclimatice din Romania, bucurandu-se de un stralucit renume nu numai in tara, ci si peste hotare, de unde, an de an, vin tot mai multi turisti pentru cura in aceasta "oaza de sanatate".

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: