Interferente.ro Descopera Lumea animalelor Stupul de albine microclimat caldura apa aer

Duminică, 28 Septembrie 2014 01:06

Stupul de albine - microclimat, caldura, apa, aer

Stupul de albine microclimat caldura apa aerTitlul acestui articol i-ar putea intriga pe unii. Mai poate fi vorba de secrete cand se stie ca mierea produsa de albine din nectarul florilor a fost cunoscuta de oameni din cele mai vechi timpuri? Daca la inceput si-o procurau distrugand cuiburile de albine, in urma cu aproximativ 5000 de ani – judecand dupa varsta desenelor descoperite in mormintele si lacasurile de cult ale popoarelor din Orientul Mijlociu -, ei au inceput sa practice stuparitul cu scopul de a obtine miere si ceara in gospodaria proprie. Invatatii, la randul lor, au inceput sa se itnereseze de viata si comportamentul albinelor producatoare de miere (Apis mellifera) in urma cu mai bine de 2500 de ani. Primele date despre biologia acestor insecte au aparut, de exemplu, in scrierile lui Aristotel, in veacul al IV-lea inaintea erei noastre.

Influenta microclimatului asupra albinelor este imensa: starea fiziologica, activitatea si productivitatea lor depind in foarte mare masura de temperatura, compozitia atmosferei si umiditatea existenta in interiorul stupului.

Temperatura este mentinuta la nivelul optim in perioada primavara-toamna cand din ouale depuse de matca se dezvolta noi generatii de albine. Cum fagurii-incubator se afla, de regula, in centrul stupului, tocmai acolo se creeaza climatul optim. Am spus „se creeaza”, deoarece temperatura depinde de numarul albinelor mature, pe de o parte, si de cel al celulelor in care se dezvolta progenitura, pe de alta parte. Astfel, in conditiile in care in timpul zilei in afara stupului sunt 26ºC, iar noaptea 11ºC si daca familia consta din 17.000-23.000 de indivizi maturi care au de ingrijit doar 500-700 de embrioni, temperatura din zona centrala va fi mentinuta la 24-26ºC. Dar daca aceeasi familie are de „incalzit” 9.000-11.000 de larve, temperatura va fi mentinuta permanent intre 29-31ºC. Toamna, cand si ultimele oua depuse de matca s-au transformat in albine si membrii adulti ai familiei nu mai au pe cine ingriji, temperatura centrului stupului coboara si devine chiar instabila, osciland intre 28-33ºC. Este insa suficient ca matca sa reinceapa a depune oua sau ca apicultorul sa introduca in stup faguri cu embrioni proveniti de la o alta familie si albinele se aduna din nou in grupuri compacte in jurul acestora, refacand centrul termic pentru a ridica si mentine temperatura la nivelul optim, intre 34-35ºC. Regimul termic se mentine foarte stabil, indeosebi in zone in care se dezvolta viitoarele regine, de el depinzand dimensiunea corpului si numarul oualor depuse de ele si, in ultima instanta, cantitatea de miere si ceara produse de respectiva familie. Se crede ca reglarea termica in zona incubatoarelor este declansata de niste hormoni secretati de insectele aflate in diferite stadii de dezvoltare (larve, pulpe). Numai asa se explica faptul ca albinele adulte se ingrijesc doar de puietul viu, indiferent de stadiul de dezvoltare. Daca larvele sau pupele mor, ele sunt imediat indepartate din cuib.

Cum produc albinele caldura? Cu ajutorul muschilor, care in mod obisnuit pun in miscare aripile. Cand apare insa necesitatea de a incalzi spatiul in care locuiesc, ei nu actioneaza aripile, ci vibreaza numai. Microvibratia acestor muschi ridica temperatura corpului albinei si, prin aceasta, a intregului spatiu. Interesant este si faptul ca producerea de caldura se face in salturi. De exemplu, daca temperatura din interiorul stupului a coborat de la 33º la 30ºC, cea din toracele albinei se ridica, cu o viteza de 2º/minut, de la 34ºC la 38ºC. Ea se mentine la acest nivel cel mult 2 minute, dupa care coboara din nou la 35-35.5ºC. Asemenea salturi continua pana cand aerul din stup ajunge la temperatura optima. Abia atunci se stabilizeaza si cea a corpului insectei. Cand insa frigul (de afara) se mentine un timp mai indelungat, albinelor le este greu sa incalzeasca stupul numai prin vibratia muschilor, aceasta presupunand un consum foarte mare de energie. In asemenea cazuri insectele, grupandu-se stans unele langa celelalte, formeaza o „plapuma vie”, care limiteaza pierderile de caldura, impiedicand schimbul de gaze dintre interiorul si exteriorul stupului.

Toate aceste modalitati de termoreglare sunt folosite de albine pentru a apara progenitura si a se apara pe sine de frig. Vara insa ele trebuie sa lupte adesea cu arsita. Dupa cum s-a dovedit, albinele sunt capabile nu numai sa-si racoreasca cuibul, dar si sa previna supraincalzirea lui. Astfel, cand familia devine prea numeroasa, ea se imparte in 2-3 familii noi. Se petrece asa-numita „roire”. Mai intai din stup ies si pornesc in recunoastere cativa „cercetasi”, care, dupa ce au identificat una sau mai multe scorburi sau alte locuri corespunzatoare, se intorc si „dansand” in fata roiului, il conduc spre noua locuinta. Aceasta este aleasa astfel incat sa fie ferita de soare si de vant. Daca totusi interiorul stupului se incalzeste peste o anumita limita, membrii familiei se disperseaza pentru a mari cantitatea de caldura cedata. Cand nici aceasta „metoda” nu mai este suficienta, se alege un „detasament” special de „albine-ventilatoare”. Cu cat caldura este mai mare, cu atat este mai mare si numarul acestora si mai intensa activitatea lor. Tocmai curentul de aer starnit de ele provoaca scaderea temperaturii. Ventilatia este insotita de sunete a caror frecventa corespunde celei cu care isi misca albinele aripile si depinde de nivelul la care s-a ridicat temperatura din stup peste cea optima. Daca a crescut de la 33º la 27ºC, frecventa sunetelor emise de insectele „ventilatoare” creste de la 75 la 145 Hz, ceea ce indica necesitatea de a trimite „intariri”. Prin urmare, primul stimul pentru inceperea ventilatiei il reprezinta temperatura ridicata, iar cel de-al doilea sunet emis de aripile albinelor-ventilatoare.

O alta componenta a microclimatului din interiorul stupului este umiditatea aerului, de asemenea instabila si dependenta de temperatura, de umiditatea atmosferica, de intensitatea cu care se desfasoara procesele vitale in corpul albinelor, de cantitatea de apa continuta in hrana lor etc. Poate fi privita umiditatea atmosferei din stup ca factor ce influenteaza activ viata si activitatea albinelor? Mai degraba nu. Totusi regimul hidric are o anumita importanta. Deja primavara devreme, inainte de a fi aparut florile, cand temperatura de afara este de abia 7-9ºC, iesind din stup, albinele se indreapta in graba in cautarea unor mici baltoace si, dupa ce au „baut”, se intorc inapoi in stup. Apa le este necesara atat primavara, cat si vara, mai ales atunci cand temperatura din interior a crescut atat de mult incat ea nu mai poate fi redusa numai prin ventilatie sau cand albinele sunt silite sa consume o hrana foarte concentrata (cu cat concentratia zaharurilor in hrana albinelor este mai mare, cu atat este mai mare si consumul de apa). Apa este adusa in stup de un detasament de „albine-sacagii”, care o predau, in schimbul unor picaturi de miere, lucratoarelor din stip. Daca mierea primita continua sa fie foarte concentrata, ele pornesc imediat inapoi spre sursa de apa. „Sucagii” isi intrerup activitatea numai atunci cand in mierea pe care o primesc de la lucratoare concentratia zaharului se reduce la normal. Numarul albinelor lucratoare de ala si activitatea desfasurata de ele depind de sezon si de vreme: in zonele temperate ele sunt mai active in a doua jumatate a primaverii-inceputul verii, iar in zonele cu clima clada spre sfarsitul verii, mai precis atunci cand plantele melifere infloresc sau inca mai infloresc, dar albinele continua sa se hraneasca din rezerva veche de miere si cand temperatura din stup se ridica peste limita suportabila.

Concentratia oxigenului si cea a dioxidului de carbon, la fel ca si la celelalte elemente ce constituie microclimatul stupului, variaza in functie de perioada vietii albinelor si in diferitele sectoare ale spatiului locuit. Cantitatea cea mai mare de oxigen si cea mai mica de CO2, deci o compozitie optima pentru respiratie, revine perioadei de dezvoltare a puietului. Concentratia in dioxid de carbon este controlata de niste receptori speciali care informeaza centrii nervosi raspunzatori de reactiile comportamentale ale albinelor asupra pericolului cu atat mai repede cu cat canitatea acestui gaz este mai mare. Surplusul de CO2 este indepartat din stup prin aceeasi metoda care se foloseste si pentru reducerea temperaturii: ventilatia.