Interferente.ro Cultura Diversitate Teatrul romanesc istorie si literatura

Miercuri, 10 Iunie 2015 23:46

Teatrul romanesc - istorie si literatura

Teatrul romanesc istorie si literaturaTeatrul romanesc nu dateaza la noi decat de la 1833. Atunci barbatii care au luptat pentru renasterea Romaniei s-au gandit si la teatru. Eliade si Ion Campeanu, ajutati de dascalul Aristia, au ajutat Societatea filarmonica, care a organizat primele reprezentatii in romaneste.

Se intelege, ca inainte de a fi un teatru, nu putea sa existe o literatura dramatica originala. Deci, creatorii teatrului romanesc au trebuit sa se multumeasca cu traduceri. Atunci s-au jucat piese de Moliere, Corneille, Alfieri, Kotzubue, etc. A fost un adevarat teatru clasic. Intemeietorii teatrului romanesc au vrut sa faca o institutie de arta, nu o intreprindere de specula. De aceea s-au adresat ei la autorii clasici, desi tocmai atunci melodramaticii si romanticii erau in toata puterea succesului lor in celelalte tari.

Mai tarziu, am avut epoca localizarilor, epoca pe care au intrupat-o, mai ales Alexandri si Millo.

Tocmai pe la 1850 incep sa se produca lucrarile originale. Costache Caragiale si Balacescu ne dau “Soare la mahala” si “O buna educatie”, apoi vin B. P. Hasdeu si V. A. Urechia cu piese istorice originale: “Razvam si Vidra”, “Femeia”, “Vornicul Bucioc”, “Banul maracine”, “Porcarul si Maria Sa”, etc. Este adevarat ca unele din piesele d-lui Urechia sunt brodate pe candva straina si deci s-ar putea pune tot in randul localizarilor, dar Urechia are si lucrari originale.

In sfarsit, dupa 1870 incepe o miscare si mai puternica. Chiar si autorii care la inceput au localizat, incep sa produca lucrari originale. Pe langa scriitorii enumeroati mai sus, incep sa lucreze pentru teatru d-nul Gr. Ventura, Al. Macedosnky, D. Olanescu, G. Bengescu.

Mai apoi, are un mare succes I. L. Caragiale cu piesele “O noapte furtunoasa”, “O scrisoare pierduta”, “Conu Leonida fata cu reactiunea”, “Napastea” etc. D. Polizu-Micsunesti da teatrului cateva piese care sunt bine primite de public.

De asemenea, amintim o intreaga pleiada de tineri care produc lucrari originale de oarecare valoare: Mircea Demetriade, H. Lecca, V. Leonescu, Cincinat Pavelescu, Grigoriu, Burlanescu-Alin, Ana Ciupagea, etc.

Un curent favorabil lucrarilor originale a fost in sfarsit determinat in public, prin aparitia acestor opere si, fara indoiala, daca ar fi fost mai multa solidaritate intre scriitori si daca directia teatrului s-ar fi ocupat mai mult, in anii din urma, de lucrarile originale, azi am fi avut o literatura dramatica originala mult mai bogata. In conditiile n care s-a dezvoltat la noi literatura dramatica originala, cu concurenta pe care a avut s-o sustina chiar pe scena Teatrului National, cu tot soiul de piese straine, scrise numai in vederea castigului material, fara indoiala ca meritul celor care au contribuit la dezvoltarea acestei literaturi este foarte mare.

Ar fi de dorit ca publicul sa sustina aceasta miscare. Daca azi multi condamna lucrarile originale, le condamna numai dupa auzite si sunt convins ca, daca acesti defaimatori ar cita sau s-ar duce la teatru sa vada lucrarile originale, s-ar trasforma in sustinatori ai acestor lucrari.

Avem in literatura noastra multe opere de o reala valoare si nu e bine sa le dispretuim.

Ion C. Bacalbasa

Addthis

Newer news items:
Older news items: