Marţi, 05 Octombrie 2010 22:05

Tigrul

 

Tigrul (Panthera tigris) simbol al maretiei, inteligentei si puterii despre care indienii spuneau: “Nu-l intrebati pe Dumnezeu de ce a creat tigrul, multumiti-i ca nu i-a dat si aripi!” este un manifer din familia felinelor, unul dintre cele patru specii ale genului Panthera, reprezentant al subfamiliei felinelor mari. Este inrudit cu leul, leopardul, pantera, jaguarul, rasul, pisica, etc.

Cuvantul "tigru" provine din grecescul "tigris" care, la randul sau, deriva din "tigri", cuvant din persana veche, a carui radacina "taig" inseamna "rapid".

Tigrul este unul dintre cele mai puternice animale, cedand doar in fata ursului polar si a celui brun. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului, dintre care catre inceputul secolului al XXI-lea au mai ramas doar sase. Specia cea mai numeroasa este cea a tigrului bengal, a carei populatie alcatuieste aproximativ 80% din populatia totala a tigrilor.

In secolul al XX-lea, specia tigrului a fost listata in Cartea Rosie a IUCN si in documente similare ale unor tari. In prezent, vanatoarea sau capturarea ilegala a tigrilor este interzisa in toata lumea.

 

Origine

Cele mai multe date ce tin de evolutia speciei tigrului au fost obtinute prin intermediul analizei scheletelor descoperite de-a lungul timpului si s-a demonstrat ca originea geografica a speciei se gaseste in Asia de est. Cele mai vechi ramasite ale unui schelet de tigru au fost scoase la suprafata in nordul Chinei si in insula Java.

Stramosul tigrului, Panthera palaeosinensis este destul de asemanator acestuia, fiind o felina de dimensiuni mai mici, care a vietuit in provincia Henan din China de nord de la sfarsitul pliocenului pana la inceputul pleistocenului. In urma cu 2 milioane de la ani, la inceputul pleistocenului, tigrul era raspandit in estul Asiei, populand si insule precum Borneo si Palawan. Au fost scoase la suprafata, in numar mare, oseminte din pleistocen, in China, Sumatra si Java.

In India, Altai si Siberia, tigrii n-au aparut decat la sfarsitul pleistocenului. De asemenea, au fost descoperite ramasite ale unor asa-zise pisici mari, clasificate la tigri, in nord-estul extrem al Siberiei.

Pe continentele americane n-au fost facute niciun fel de descoperiri in ce priveste tigrul.

 

Arealul de raspandire

Tigrul este o specie asiatica. Arealul sau istoric (in prezent fragmentat in populatii separate, in unele cazuri foarte indepartate unele de altele) se intinde pe teritoriul Orientului Extrem rusesc, Iranului, Afganistanului, Chinei, Indiei si a tarilor Asiei de sud-est, inclusiv insulele Sonde.

Arealul de vietuire se pare ca s-a format in nordul Chinei acum cel putin 2 milioane de ani in urma, la inceputul pleistocenului. Acum aproximativ 10 mii de ani tigrii au trecut Himalaya, populand, intr-un sfarsit, tot teritoriul Indiei, peninsula Malacca, insulele Sumatra, Java si Bali. Peste cateva secole, arealul tigrilor a capatat urmatoarele limite: 50° lat. N (Kazahstan), 50° long. E (nordul Iranului), 140° long. E (estuarul Amurului), 8° lat. S (insulele Sonde).

Din pacate, pe o mare parte a acestui teritoriu tigrii au fost exterminati; cele mai mari populatii ramase traiesc in India si Indochina. Numai in perioada anilor 1995–2005 arealul tigrului s-a micsorat cu 40%, astfel incat in prezent el nu populeaza decat 7% din arealul initial.

Tigrii populeaza regiuni foarte diferite: paduri tropicale umede, mangrove, desisuri de bambuc, savane, semideserturi, regiuni stancoase sterpe si taiga. Nu populeaza zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m.

 

 

Tigrul - subspecii, specii disparute, hibrizi

 

 

Caracteristici fizice

Generic, tigrul este cea mai mare si mai grea felina, insa subspeciile difera puternic ca dimensiuni si greutate. Cele continentale sunt mai mari decat cele insulare. Cele mai impunatoare sunt tigrul bengal (indian) si siberian (altaic). Lungimea corpului variaza la diferite subspecii intre 1,4 si 3,5 m, iar lungimea cozii — intre 60 si 90 cm (110–115 cm la tigrii siberieni). Inaltimea ajunge pana la 1,15 m. Un mascul adult cantareste, de obicei, de la 180 la 250 kg. Femelele sunt mai mici decat masculii; ajungand pana la 160 kg. Un tigru de 225 kg consuma cam 18-22 kg de carne pe zi, dar femelelor cu pui le trebuie mai mult, pentru ca puii sa supravietuiasca.

Tigrul nu este prea inalt; inaltimea lui este de aproximativ 1 m, avand picioarele scurte, cu gheare. Cu toate acestea, el este foarte agil si atinge o viteza de peste 50 km/h cand fuge sa-si prinda prada. Tigrii sunt nu numai buni alergatori, ci si buni inotatori. Pot inota fara oprire peste 5 km.

Tigrul este un animal atat diurn, cat si nocturn. Merge cu pas mare si nu se catara in copaci (exceptie fac tigrisorii si indivizii adolescenti). Reprezentantii subspeciilor sudice inoata foarte bine (parcurg fara probleme 6-8 km) si, pe vreme secetoasa, fac baie regulat. Naparlesc de doua ori pe an - in martie si in septembrie.

Tigrul are un corp masiv, musculos si flexibil. Coada este lunga, lasata un pic in jos. Capul este rotund, iar urechile mici si la fel rotunde. Structura labelor este adaptata pentru sarituri, amortizand caderea si conferindu-i tigrului un mers silentios. Labele anterioare sunt mai scurte decat cele inferioare si numara cate 5 degete; labele inferioare au cate 4.

Tigrul adult are 30 de dinti, ca si majoritatea celorlaltor feline. Ambele maxilare au cate 6 perechi de incisivi si 2 de colti, maxilarul superior are 3 perechi de premolari si una de molari, iar cel inferior 2 perechi de premolari si una de molari. Coltii sunt destul de dezvoltati, lungimea lor putand atinge 8 cm. Incisivii servesc la separarea carnii de os. Premolarii si molarii „foarfeca” si mesteca hrana. Limba lunga si flexibila este dotata pe margini cu papile minuscule destinate separarii carnii de os si dezinfectarii hranei. Aceasta are si functia de igiena a blanii.

Coloritul variaza de la roscat la roscat-brun; abdomenul, pieptul si partea ascunsa a labei sunt de culoare deschisa. La fel, nuante deschise are si interiorul urechii. Capul este acoperit de dungi intunecate - de la cafenii la negre. Forma lor si distanta dintre ele variaza de la o specie la alta, dar majoritatea tigrilor au peste 100 de dungi. Asezarea dungilor este unica pentru fiecare individ, deci poate servi la identificarea tigrilor. Functia de baza a dungilor este de a camufla corpul in timpul vanatorii. Caracteristicile dungilor (lungimea, culoarea etc.) difera in functie de regiunea geografica, ceea ce permite divizarea speciei in subspecii. „Schema” dungilor poate fi observata si pe piele. Mai mult, dupa ce blana este tunsa pana la piele parul creste inapoi formand dungi in aceleasi locuri in care ele erau inainte. Pe falci are „perciuni”. Blana este densa si scurta la subspeciile sudice, iar la cele nordice - lunga si pufoasa.

Vederea diurna a tigrului este apropiata de cea a omului, diferita fiind acuitatea, mai scazuta la tigri. Vederea nocturna este de sase ori mai buna decat cea a omului. Structura coardelor vocale si a laringelui ii permit tigrului sa scoata sunete tipice felinelor, cum ar fi ragetul sau maraitul. El poate emite si recepta infrasunete. Are simtul mirosului si auzul foarte dezvoltate, ceea ce il ajuta la identificarea prazii.

Imaginea generala creata din carti si filme este aceea ca tigrii sunt niste creaturi fioroase, agresive, care ataca oamenii, dupa care ii sfasie si ii mananca. Acest lucru nu prea e adevarat. Doar in anumite conditii, cand un tigru este flamand poate sa devina periculos, dar de obicei, cand vede un om, prefera sa o stearga pe furis. Insa nu tigrul e cel care ameninta omul, ci el este amenintat de om. Cererea pe plan international a medicamentelor asiatice traditionale produse din anumite parti ale tigrului este principala cauza a reducerii numarului de tigri.

 

Variatii ale coloritului

Tigrul alb - o mutatie cunoscuta a tigrului este culoarea alba a blanii, cu dungi negre-cafenii si ochi albastri. Mutatia este foarte rar intalnita in salbaticie, dar destul de obisnuita la exemplarele in captivitate. In natura se naste un singur tigru alb la 10.000 tigri obisnuiti. Prima capturare a unui tigru alb a avut loc in 1951, cand un vanator a rapit un tigrisor alb din vizuina lui. La maturitate a fost incrucisat cu o tigroaica obisnuita, dar toti cei 4 pui nascuti aveau blana de culoare ordinara. Mai tarziu, un tigru alb a fost incrucisat cu una din fiicele sale albe, care a dat nastere la 3 tigrisori, dintre care 2 albi. Toti tigrii albi tinuti in captivitate sunt descendentii unui singur animal. In prezent, in parcuri zoologice vietuiesc 130 de tigri. Teoria ca tigrii albi sufera de albinism este eronata, deoarece aceasta maladie presupune o blana complet alba. Tigrii albi complet sunt supranumiti „tigri de zapada”.

 

Tigrul auriu este intalnit mai rar decat cel alb. Schimbarea culorii blanii este provocata de o gena recesiva. Prima dovada despre existenta unor astfel de tigri dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. Initial, se credea ca acest tip de colorit a aparut la un grup restrans de tigri care populau regiuni cu soluri argiloase, iar culoarea neobisnuita le-ar servi drept camuflaj adaugator. Teoria ramane nedemonstrata. Imbridingul unui grup izolat ar putea provoca aparitia unui asemenea colorit daca un tigru cu gena recesiva s-ar imperechea cu unul din proprii descendenti, asa cum se intampla in captivitate. In prezent sunt tinute in captivitate in jur de 30 de exemplare.

La fel ca tigrii albi, cei aurii au radacini bengale, dar materialul genetic le-a fost poluat de gene ale tigrului alb siberian numit Tony, stramosul tigrilor albi din majoritatea gradinilor zoologice ale Americii de Nord. Presupunerea ca tigrii aurii sunt rezultatul imperecherii tigrilor bengali cu cei siberieni este eronata.

 

Au fost inregistrate si cazuri de melanism printre tigrii bengali, adica indivizi de culoare inchisa sau absolut neagra. La fel, exista marturii despre existenta unor tigri cu blana albastruie-cenusie (asa-zisul tigru maltez). Aceste variatii sunt provocate de mutatii instabile.

 

Comportamentul social

Tigrii adulti sunt animale teritoriale, solitare si isi protejeaza insistent teritoriul. Ei si-l marcheaza prin metode diverse. Urina cu miros specific este unul din mijloacele principale de marcaj. Ei urineaza indeosebi pe suprafete verticale: cioturi de copaci, stanci, tufe izolate etc. Inainte de a marca obiectul, tigrul il miroase pentru ca sa se convinga ca nu e deja „rezervat”. Apoi ridica coada aproape vertical, se intoarce cu spatele la obiect si il marcheaza. Astfel de marcaje se afla, de regula, la inaltimea de 60-125 cm de la sol. De asemenea, tigrii rascolesc uneori zapada sau pamantul. Mai rar zgarie tulpinile copacilor.

Marimea teritoriului depinde de relief, existenta prazii si, in cazul masculilor, de prezenta femelelor. Teritoriul unei tigroaice masoara in jur de 20 km², in timp ce tigrul stapaneste teritorii cu mult mai mari: 60–100 km². Pe teritoriul unui tigru se pot afla si teritoriile unor tigroaice, de obicei doua sau patru. Rutele de deplasare pe teritoriul lor nu se schimba cu timpul. Inspectandu-si teritoriul, tigrii si-l marcheaza regulat, isi improvizeaza deseori culcusuri. Masculii fac in medie 9,6 km pe zi, maxim 41 km. La femele acesti indicatori sunt, respectiv, 7 km si 22 km. Cu toate ca tigroaicele sunt agresive unele fata de altele, teritoriile lor pot coincide partial, caz in care ele convietuiesc fara conflicte. In acelasi timp, masculii nu pot permite ca alti masculi sa convietuiasca pe acelasi teritoriu, nici macar sa fie in trecere.

Din cauza agresivitatii legate de comportamentul teritorial al tigrilor, conflictele dintre ei pot provoca rani grave, uneori cu consecinte letale. Totusi, majoritatea scenelor agresive se sfarsesc cu poze si sunete amenintatoare. Masculii se imprietenesc repede cu femelele si sunt gata chiar sa imparta cu ele hrana. La fel si femelele, deosebirea e ca acestea isi impart hrana si cu indivizi de acelasi sex.

 

 

Hranire

In salbaticie tigrii se alimenteaza indeosebi cu copitate. Tigrul bengal prefera cerbii, sambarii, caprioarele axis, porcii salbatici si nilgaii. Tigrul siberian vaneaza si el cerbi, mistreti, dar si cerbi sika, caprioare, mosti; tigrul sumatrian - sambari, mistreti si tapiri malaezieni. Tigrii incearca sa doboare si prazi mai mari, ca bivolul indian, gaurul, elanul. Din cand in cand, ei vaneaza animale mai „exotice” pentru ei - maimute, fazani, iepuri si chiar peste. Ratia unui tigru adult este de 50-70 copitate pe an.

Tigrii pot ucide si alte rapitoare: lupi, leoparzi, serpi boa si chiar crocodili. Tigrii siberieni si ursii bruni reprezinta un pericol serios unii pentru altii; primii rapesc ursii mici si chiar ataca ursi adulti. Ursii bruni si cei tibetani alcatuiesc 58% din ratia alimentara a tigrului siberian (ii omoara mai ales masculii). Ursii soare, agresivi din fire, alunga uneori tigrii de langa prada capturata, insa cel mai des se intampla invers.

Elefantii indieni sunt o prada imposibila pentru tigri, de aceea acestia ii evita pe cat posibil, desi cateodata le ataca puii. A fost inregistrat un caz in care un tigru a ucis o femela adulta de rinocer indian. Uneori tigrii ataca animale domestice (caini, vite, cai, magari). Obisnuiesc sa manance nuci, iarba, fructe, dar numai in sezonul cald.

 Pe teritoriul intregului sau areal, tigrul se afla in varful piramidei trofice si aproape ca nu are concurenta. Uneori pot avea probleme cu anumite specii de caini (ca de exemplu cainele rosu indian) care, atacand in haita, pot ucide un tigru adult.

La o masa tigrul consuma de la 30 la 40 kg de carne, sau 50 kg daca e flamand. Tigrul poate ramane langa cadavrul unui cerb sau mistret cateva zile, pentru a-l termina de mancat. Foametea o suporta usor datorita stratului de grasime de sub piele, a carui grosime poate atinge 5 cm la tigrul siberian.

 

Vanatoarea

Tigrii vaneaza singuri, utilizand doua tehnici de vanatoare: furisarea catre prada si statul la panga. Prima o folosesc mai mult iarna, iar a doua - vara. De obicei urmaresc prada sau o asteapta pe carari sau la adapatoare. Urmarindu-si prada, au grija sa nu stea in calea vantului. Se deplaseaza atent, cu pasi mici, uneori de-a busilea. Ajungand la o distanta destul de mica, ei se reped la victima si o prind din urma executand sarituri foarte lungi. Atunci cand stau la panda, ei asteapta rabdatori ca prada sa se apropie si atunci sar din ascunzis luand-o prin surprindere.

Daca da gres, tigrul isi urmareste prada nu mai mult de 100-150 m. Desi e un animal masiv, poate dezvolta 60 km/h pe aproape orice suprafata.

Pe copitatele mari le apuca de gat, dupa care le asfixiaza sau le rupe gatul, lasandu-le sa sangereze din carotida si/sau venele jugulare. Ii ajuta foarte mult coltii lungi de 8 cm. Pentru animalele mici tigrii depun mai putin efort. Pe ele le ucid fracturandu-le coloana vertebrala sau una din extremitati.

In timpul vanatorii, tigrul poate sari pana la 5 m in inaltime si pana la 9-10 m in lungime.

Prada si-o duce in dinti sau in spate. Poate alerga cu 100 kg pe spate, iar cu 50 kg in dinti poate sari pana la 2 metri inaltime. Prada mai mare o taraste pe pamant; uneori aceasta poate fi de 6-7 ori mai grea decat insusi tigrul.

Un tigru poate ucide un om cu o singura lovitura de laba.

Tigrii nu au din instinct abilitatea de a vana, ci si-o formeaza luand lectii de la mama lor.

 

Reproducerea

Masculii sunt poligami. Imperecherea are loc in lunile decembrie-ianuarie. In regiunile slab populate, o femela este urmarita de un singur mascul. Daca masculi sunt mai multi, intre acestia uneori apar conflicte pentru dreptul de a se imperechea cu o femela. Atunci cand un mascul simte, dupa marcajele femelei, ca aceasta e in calduri, el incepe sa se comporte diferit (comportamentul Flehmen), schimbandu-si grimasa fetei.

Tigroaica este capabila de fecundare numai cateva zile pe an, timp in care imperecherea are loc de mai multe ori pe zi, insotita de sunete puternice. Majoritatea femelelor nasc pentru prima oara la varsta de 3-4 ani, iar perioada dintre doua nasteri este de 2-3 ani. Gestatia dureaza 97–112 zile, in medie 103 zile.

Tigroaica isi aranjeaza culcusul in locuri greu accesibile: in pesteri, intre pietre, in desisurile de trestii. Poate folosi una si aceeasi ascunzatoare mai multi ani la rand.

Tigrisorii se nasc in martie-aprilie, cate doi-patru, mai rar unul singur si inca mai rar cate cinci-sase. In primele zile sunt absolut neajutorati, au greutatea de 1,3-1,5 kg, si incep sa vada in jurul celei de-a saptea zi. Primele 6 saptamani se hranesc doar cu laptele mamei. Aceasta nu-i permite tatalui sa se apropie, de frica ca acesta nu-i va recunoaste si-i va manca. La 8 saptamani tigrisorii sunt capabili sa iasa din culcus si sa-si urmareasca mama. Devin independenti la 18 luni, dar raman cu mama pana la varsta de 2-3 ani, uneori pana la 5 ani.

O data deveniti independenti, femelele raman aproape de teritoriul mamei, in timp ce masculii strabat distante lungi in cautarea unui teritoriu; daca sunt putini tigri in regiune, ei ocupa un teritoriu liber, iar daca nu, sunt nevoiti sa cucereasca teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuala la 3-4 ani, iar masculii la 4-5 ani. O femela poate aduce pe lume 10-20 tigrisori pe tot parcursul vietii, din care circa jumatate mor de mici. Tigrul traieste in jur de 25 de ani.

 

Masuri de conservare a speciei

Factorii principali care duce la micsorarea efectivului de tigri sunt activitatile omului de distrugere a naturii, micsorarea arealului unde pot vietui si vanatoarea: tigrul este vanat atat ca trofeu (de obicei, pentru blana pretioasa), cat si pentru scopuri medicinale (mai multe organe interne si parti ale corpului tigrului sunt utilizate in medicina traditionala estica).

In ce priveste medicina traditionala chineza, organele tigrului sunt prelucrate pentru fabricarea sedativelor si afrodiziacelor. Practica acestui tip de medicina este interzisa prin lege, totusi comertul pe piata neagra a organelor tigrului este destul de vioi. In anul 2007, la cea de-a 14-a conferinta a CITEC, a fost luata hotararea de a interzice cresterea tigrilor in captivitate cu scopul de a le exploata organele.

Cu o suta de ani in urma numarul tigrilor din toata lumea era de 100.000 de indivizi. Acum numarul a scazut pana la aproximativ 2.500 de indivizi adulti capabili de reproducere.

Probabilitatea ca tigrul sa dispara ca specie in viitorul apropiat este nula, datorita numarului mare de indivizi tinuti in captivitate.

In majoritatea tarilor pe teritoriul carora se intinde arealul tigrilor, masurile de ocrotire a lor sunt patronate de organele de stat. Totusi, e inutila orice luare de masuri fara implicarea societatii. Astfel, este foarte important ca masurile de ocrotire si conservare sa fie popularizate.

Pentru conservarea speciei se intreprind si alte masuri in afara infiintarii rezervatiilor naturale. De exemplu, la festivalul Kalachakra din 2006, Dalai-Lama al XIV-lea a tinut un discurs prin care a chemat la stoparea comertului cu tigri. Discursul a fost atat de patrunzator, incat oamenii din auditoriu, intorsi acasa, au nimicit si aruncat toate pieile de tigru si leopard precum si obiectele la care acestea erau folosite.

In lume mai exista, in prezent, mai putini tigri in libertate decat numarul felinelor aflate in captivitate in Statele Unite. Fara adoptarea unor masuri ferme de protejare a acestei specii, tigrii ar putea disparea complet din habitatul lor natural in mai putin de o generatie, afirma World Wildlife Fund, citat de CNN. "Exista o amenintare reala ca acest animal sa nu mai traiasca in libertate in timpul vietii noastre. Ar fi ca si cum am pierde stelele de pe cer", explica Sybille Klenzendorf, director al WWF-US pentru programul de conservare a speciilor.

 

 

Surse si Adrese Web Utile

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tigru

http://www.seaworld.org/animal-info/info-books/tiger/index.htm

http://www.freedownloadscenter.com/Shell_and_Desktop/Animal_Screen_Savers/Tigers_Photo_Screensaver_Screenshot.html

 

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: