Interferente.ro Cultura Diversitate Un culegator de poezie populara Martin Samuel Mockesch

Duminică, 01 Februarie 2015 01:20

Un culegator de poezie populara - Martin Samuel Mockesch

 

Un culegator de poezie populara Martin Samuel MockeschCulegatorii poeziei populare romanesti sunt totdeauna interesanti. Cei mai interesanti sunt insa desigur cei mai vechi. Dintre ei, Mochesch este cel mai putin cunoscut.

Mockesch a fost un baiat de popa sasesc din Rusciori (Reussdorfchen), unde s-a nascut la 1811, a invatat carte in Sibiu, a fost dascal in Cristian (Grossan) apoi, a trecut la studii universitare, la Berlin (1836-1838). Intorcandu-se in tara a fost institutor in Sibiu, apoi preot in Bungard (Baumgarten), in Fagaras si in Plostea Mare (Trausch, Schriftellerlexikon).

Se pare ca si pe el romanii l-au interesat mult ca si pe I. K. Schuller, ori Wellmann Iosef Martin, scriitori sasi. Astfel, nu ar fi tradus si scris cantece religioase in limba romana (1846), n-ar fi tradus poezia romana in nemteste Romanische Dichtungen, 1851.

Predilectia pentru poezia populara a adus-o, desigur, din Germania, unde, in anii 1836-1838, era la ordinea zilei. A cules, deci, si poezie populara romaneasca.

Poezia e pura si auzita (evident) de-o ureche saseasca, numai reprodusa in transcrierea moderna, nu cu ortografia lui mokesch, pe care publicul o va aprecia dupa doua versuri:

Dscelui masch muntzilor

De doru perintzilor.

Poezia citata mai la vale, Mockesch a auzit-o de la ciobani, fiind numita a strainatatii. Sunt sase strofe:

Saraca streinatate!

Mult avui de tine parte;

Ca de mic an, pripasit,

Tot in streini am trait,

Si ma aflu in streini

Ca-ntre niste maracini

 

De voi incepe a canta

Dealurile vor suna,

Muntii se vor cutremura,

Campii se vor clatina

Petrile se vor despica.

 

Saraca strainatate,

Cum esti fara de dreptate!

Inconjurand zarile toate

Eu de bine n-avui parte –

Si de mic am pripasit

Tot in streini am trait,

 

Nicaieri cat am umblat

Odihna n-am capatat

Vine-mi dorul uneori

Sa ma sui la munti cu flori,

Sa ma jeluiesc cu dor,

Sa mai treca de fiori.

 

De necaz si de dor

Eu gandeam ca o sa mor

Si intorse(i) ochii roata

Si vezu(i) eu lumea toata

Pe de-asupra negura,

Jos muntii cu tabora,

Vaz si raiul cel ceresc,

Si eu tot traiesc si necajesc.

 

Jelui-m-as muntilor

De doru parintilor,

Jelui-m-as brazilor

De doru fratilor;

Jelui-m-as florilor

De doru surorilor;

Jelui-m-as, doamne, cu jale!

Jelui-m-as maicii mele !

Jelui-m-as la tot neamul meu

La car’ nu sunt strain eu.

Ce urmeaza, infatisat ca Valkslied, nu-i Volsklied ci o prelucrare a autorului – Calaretul si calul – calul nu vrea sa mearga, desi stapanul il indeamna

Voinicu tradschea la dregutze,

Murgu tresdschea la jerbutze.

Cantecul care urmeaza este popular, o spune si autorul, dar este transcris ca dialog.

DRAGUTA

Da tu te duci, badeo sarace,

Dar eu ce pamant m-oi face?

CATANA

Tu ti-i face mandro, bine

Ca mai sunt voinici ca mine.

DRAGUTA

Fie voinici toti in rand,

Daca nu-i care mi-n gand;

Fie voinici tot sireag,

Daca nu-i care mi-i drag.

CATANA

Asculta-ma! Tu vezi prea bine

Ca nu mai pociu tinea de tine,

Ca pe unde ma duc eu

Nu-i deal, nici nu e parau;

Nu-i nici hiricel de grau

Fara sange pan’ la brau;

Nu-i nici hiricel de iarba,

Fara sange pan’ in barba;

Cauta-ti altul, tara-i mare,

Dragostea noastr’ stare n-are.

Pe Mockesch soarta l-a dus si prin Tara Romaneasca, unde a trecut la 1870 si a fost profesor si functionar. Pe la 1886 s-a intors in Ardela, unde a murit, in 1890, in Sibiu.

Pe noi el ne-a iubit intr-un timp in care chiar neamul lui ducea contra noastra un razboi social si literar foarte dur. Iubirea l-a indemnat sa scrie si i-a asigurat un locsor in istoria folclorului romanesc.

Striga, striga la fereastra

Ca nu-si fara ca-s nevasta;

Si de cand m-am maritat

Luat-am frica de barbat;

Prind un lemn si spargu-ti capul,

Ca barbati-s rai ca dracul.

G. Bogdan Duica


Related news items:
Newer news items:
Older news items: