Interferente.ro Cultura Poezii Vacanta de Craciun poezie

Joi, 18 Decembrie 2014 01:09

Vacanta de Craciun - poezie

 

Vacanta de Craciun poezieVa oferim spre lectura poeziaVacanta de Craciun” scrisa de Horia Furtuna.

 

Vacanta! Armonie de Craciun

Ma vad din nou in clasa zbuciumata:

Un trec facut e tabla si ... de-odata:

- Acasa! – in ajun de Mos Ajun.

 

Din scoala izbucneau navalitori,

Alunecand pe partiile ninse,

Si, albe, se-ntindeau pe strazi intinse,

Zapezi cu zurgalai zornaitori.

 

Caci saniile scuturau pe strada,

Din zgarzi zglobii zdrongaitoare salbe,

Si scartiau omaturi moi si albe

Si se-ncingea bataia cu zapada.

 

Baieti si fete. Bulgarul pocnea

In gluga, in ghiozdane, in gherghef

Sau se-ncrusta in basorelief,

Pe spatele acelui ce fugea.

 

In aer mirosea a dimineata,

A vant de mare, a zambile stranse ...,

Rupandu-l de pe ramura ce-l planse,

Sugeam un turtur racoros de gheata.

 

Vijelios, rupeam acasa calnta,

Zvarleam ghiozdanul, haina pe-ntrecute,

Si m-azvarleam de gatul mamei, iute,

Strigandu-i fericit, razand: Vacanta!

 

Apoi, veneam pe furis sa ma pitesc

Alaturi de cuptorul in dogoare

Inconjurat de tavi ispititoare,

Si-aroma cozonacilor ce cresc.

 

Se pregateau – cu cata maiestrie! –

Bucatele bogate si gustoase,

Cu nume dulci, stravechi si pofticioase:

Plachie, cartabosi, sarailie.

 

Mult ne sedeam aici: eram gonit;

Si fruntea mi-o lipeam de geamul care

Cu flori de ger, cu ace si chenare

Era suflat, albit si strepezit.

 

Priveam prin golul cald lasat pe frunte

Si ma gandeam: e alba lumea toata ...

Si Dunarea si calea ferata,

Si satele si brazii de la munte.

 

Cand seara, tata se-ntorcea, fugeam

Ca sa-l sarut eu, cel dintai, la scara, -

Si-ntreaga iarna proaspata de-afara

Pe obrazu-i racoros, o sarutam.

 

Smerit la masa, ma faceam c-astept

Sa vie Mos Craciun, tiptil, tacut ...

Ah! Toate-mi vin acuma din trecut

Si mis e suie ca un val in piept!

 

Apoi, in fata usilor inchise,

Ne insiram copiii toti si, tare,

Cu glasul sugrumat de asteptare,

Cantam „O, brad, frumos” si, ca din vise,

 

Tot bradul aparea, plin de lumini:

Un candelabru-arzand pe sub ninsioare,

Logodnic cu beteli stalucitoaare,

Purtand pe brate, poame si gradini.

 

Cu lanturi de hartie ce se-astern

Cu nuci, cofeturi, mere ce se suie;

Sus, mandarina dulce si galbuie,

Jos, cartea rosie a lui Jules Verne.

 

Si plin de vise, incarcat de dor,

Cu trandafiri, cu puf, cu licurici,

Cu trandafiri, cu globuri mari si mici,

Siruitor, serpuitor, ametitor.

 

- Ce-i la fereastra? Steaua zambitoare

Si trei copii, cu glas nepotrivit.

Ce-ngana: „Trei crai de la Rasarit!”

Si-n urma: „Pasarica trecatoare”.

 

Colindatorii veseli au venit

Pe luciul de zapada innoptata,

Sa ne aduca vremea de-altadata,

Cu steaua lor pe care-au zugravit

 

In dreapta pe Iosif in maini cu-o tesla,

In stanga, Maica Domnului, stand ghem

Sus, steaua licarind pe Betleem,

Jos, pe Iisus copil, dormind in iesle.

 

Si glasul stelei spre-alte curti pornea

Iar poarta se-nchidea, si rand pe rand,

Intunecat, sticlos si fumegand,

Spre miezul noptii, bradul se stingea.

 

Iar felinarul, neclintitul sfesnic

Din strada, ca pe vremi batea la geam,

Si-n asternutul rece ma gandeam

Ca lumea-i buna si copilul vesnic.

 

Murea in soba flacara albastra:

Si ploapele prindeau a atipi.

Si somnul falfaia-n ureche si ...

- Din astea e facuta viata noastra!

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: