|
Marţi, 15 Septembrie 2015 00:01 |
|
Visul unui ctitor de biserica
 Va oferim spre lectura versurile poeziei “Visul unui ctitor de biserica”. Versurile apartin lui Vasile Al. George.
Pe un inalt si negru varf de munte,
In cinstea
Enigmatice tristeti
Zidi-s-ar templul meu.
S-ar aduna poporul
Gemand si hohotind
In jurul nasaliei invesmantate-n rosu,
Si-n mijlocul multimii celor tristi,
Ce ar imprejmui altarul,
As sta eu, ctitorul bisericii.
Sunete de orga: vaietele noaste,
Tamaie: visurile,
Iar ruga: fie-n veci
Binecuvantat
Cel care nu stie pentru ce-nseteaza,
Ce care nu stie ce-i doare,
Cel care desi fara coroana
Este rege.
As boteza apoi
Cu sange curgator de porumbei
Copiii;
As cununa si ingropa tacand,
De par-c-as trece
Printre paturi cu bolnavi, ce dorm.
Mii de umbre,
Ce-au mirit de mult,
Dar inca n-au avut un templu,
Mi-ar sopti,
Caci e stravechi
Poporul mei neinteles de trist,
Cu dureroasa lui credinta.
“Ite, missa est”
Le-as zice mai frumos, in fiecare zi,
Si-am plange vecinic,
Mai mult, mai greu,
Mai dureros, mai dureros.
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
