Marţi, 25 Ianuarie 2011 20:02

Zeii romani

 

Numarul zeilor romani este unul deosebit de mare, fiind de ordinul miilor. La inceputurile istoriei religiei romane zeii erau socotiti niste puteri mistice, erau adorate divinitati tainice, al caror nume nu se rostea. Romanii puneau accent pe fenomenul numit pax deorum, pacea zeilor, prin care isi asigurau prosperitatea si bunastarea. Fiecare loc, imprejurare sau obiect avea propriul zeu ocrotitor si existau foarte multi zei cu atributii marunte, dar importante pentru romani. Puterea extraordinara si magica a fiecarui zeu, numen dei, se implica in viata oamenilor si in natura, ca o forta sobra, miloasa dar si razbunatoare. Astfel, zeii protejau fiecare act al vietii, de la nastere pana la moarte.

 

Dupa cucerirea Greciei de catre romani, a avut loc un contact puternic cu mitologia si cultura acestora. Astfel, zeii romani au inceput sa fie si ei adorati ca niste zei cu forma umane. Devenind stapani ai Greciei, romanii stabilesc corespondente intre zeii greci si zeii lor, schimbandu-le numele si, uneori, functiile: Jupiter (Zeus), Junona (Hera), Neptun (Poseidon), Venus (Afrodita), Minerva (Atena), Mercur (Hermes), Vulcan (Hefaistos), Ceres (Demetra), Bacchus (Dionysos), Apollo (Apollo), Marte (Ares), Diana (Artemis), etc.

 

Triada importanta de la greci Zeus, Hera si Atena se transforma in Jupiter, Marte si Quirinus, care troneaza de pe Capitoliu. Ulterior, in perioada Republicii este venerata trinitatea divina Jupiter, Iunona si Minerva de origine etrusca.

Terentius Varro (sec. II – I i.Hr.) in Antiquitatum romanorum, humanorum et divinorum libri XLI a realizat o lista sau un catalog al zeilor, cu atributele lor folositoare oamenilor. El imparte divinitatile in trei categorii:

§         dii praecipui atque selecti – reprezinta principalii zei: Jupiter, Ianus, Saturn, Apollo, Marte, Genius, Neptun, Vulcan, Diana, Luna, Venus, Vesta, Sol, Liber, Iunona, Ceres, Minerva, Tellus.   

§         dii certi (zeii determinanti) – competenta lor se rezuma la o singura functie indicata si de numele zeului. Divinitatile ii protejeaza pe oameni pe tot timpul vietii, rolul lor fiind bine precizat: Educa il invata pe copil sa manance, Potina sa bea apa, mireasa este condusa la altar de Domidicus, Domitius asista la instalarea ei, Virginiensis participa la desfacerea cingatorii sotiei, etc.

§         dii incerti (zei nedeterminanti) – au diverse roluri cu caracter general. Sunt zeitati ai vietii particulare: lares, manes, penates sau eroi.

Divinitatile straine sunt adoptate prin evocatio – o ruga catre zeii unui alt oras ca sa paraseasca lacasul lor de cult si sa se mute la Roma. Introducerea de culte se realizeaza cu ajutorul interpretatio Romana. Astfel, patrunde cultul lui Cybela din Frigia (205 i.Hr.), preluat de romani sub denumirea de Magna Mater (Marea Mama). In timpul imperiului se impune adoratia veneratia fata de imparat, care intruchipeaza statul, si cultele bazate pe mistere, precum Attis si Mithras.

 

Zeii romani jucau rolul unor oameni cu superputeri, asa ca, in timp a devenit normal ca puternicii conducatori ai Romei sa fie tratati ca niste zei. Cezar a fost primul zeificat si tratat ca zeu dupa moartea sa. Mai tarziu, unii dintre cei mai  buni imparati au fost declarati zei de catre Senat, dar numai dupa moarte lor. In timpul vietii ei erau simplii muritori.Toti romanii trebuiau sa venereze imparatii divini.

 

Romanii dedicau zeilor plante sacre (stejarul si laurul), pasari sfinte (vulturul si ciocanitoarea) si animale sfinte (lupul, si, mai ales, lupoaica, vulpea si scroafa prolifica cu 30 de purcei). Spre deosebire de religia greaca unde zeii domnesc, statuile romane ii prezinta pe zeii romani ca fiind mult mai binevoitori fata de adoratia credinciosilor. Romanii le datorau acestor zeitati belsugul, puterea, norocul, vitejia, tandretea, puritatea virginala, castitatea familiei, caldura caminului, siguranta si linistea patriei, lumina zilei, odihna, intelepciunea si mai cu seama dreptatea.

    

Principalii zei din mitologia romana

 

Aesculapius (Esculap) a fost zeul medicinei, al tamaduirolor in mitologia romana si a fost preluat din mitologia greaca, unde acest zeu era reprezentat de Asclepios (greaca σκληπιός). A fost fiul lui Apollo provenit din uniunea cu Coronis (sau Arsinoe). Conform legendei, s-a casatorit cu Epiona, de unde au rezultat: Hygieia, Meditrina, Panaceia, Aceso, Iaso, Aglaia si trei fii: Machaon, Telesphoros si Podalirius. De asemenea, a mai avut un fiu, Aratus, cu Aristodama. Copii lui Aesculapius sunt si ei asociati cu medicina astfel ca Hygieia este originea cuvantului igiena si Panaceia este originea cuvantului panaceu (un medicament despre care se spunea ca vindeca orice boala). Aesculapius, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a multumit doar sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Jupiter, care l-a omorat cu trasnetul sau. Este reprezentat printr-un barbat mai in varsta avand un bat in mana si cu un sarpe incolacit.

 

Apollo era in mitologia romana si cea greaca, zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo. Era fiul lui Jupiter si al Latoniei. Pentru ca Iuno, din gelozie, ii refuzase Latonei un loc unde sa poata naste, Neptun a scos la iveala, din malurile marii, insula Delos. Latonia a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Selene. Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dupa nastere Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Iuno sa o urmareasca pe Latonia si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea Apollo a infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. Un alt episod care i se atribuia era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Aesculapius, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Jupiter, care l-a omorat cu trasnetul sau. Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Jupiter, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Jupiter. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Jupiter sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus. Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandrasi uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparius. Zeul era infatisat ca un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare care, justificat sau nu, raspandea molimi sau pedepsea cu sagetia aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva. Era socotit totodata zeu vindecator, priceput in arta lecurii, si tatal lui Aesculapius. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica lui Priamus, Apollo ar fi initiat-o si pe ea in aceasta taina. Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era infatisat, in aceasta calitate, inconjurat de muze, pe muntele Parnassus. Apollo era zeul invocat in calatorii, de cei care navigau pe mare, care proteja orasele sinoile constructii. Se spunea ca impreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa. In sfarsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi Soarele. Era serbat in numeroase centre ale lumii grecesti: la Delphi, Delos, Claros, Patara etc. In cinstea lui s-au instituit la Roma Ludi Apollonares, si tot acolo, pe vremea imparatului Augustus, i se aduceau onoruri deosebite. Apollo este reprezentat printr-un barbat nud cu o harpa sau un arc.

 

Bacchus, zeul strugurilor, al vinului si implicit al veseliei, a fost unul dintre cei mai populari zei ai vechilor romani. Corespondentul sau in mitologia greaca este Dionysos. Jumatate om, jumatate zeu, Bacchus se simtea mai apropiat de oameni. Lor le-a oferit in dar secretul fabricarii vinului, iar oamenii il cinsteau cum se cuvine, in lungi petreceri, mai ales la inceput de toamna, cand zeul se intorcea pe pamant, pentru degustarea primului vin al anului. Se spune ca, intotdeauna, zeul venea sa petreaca alaturi de oameni, dar, pentru asta, oamenii trebuiau sa respecte o dorinta anume a zeului - sa bea doar din cupe de ametist, deoarece ametistul amintea zeului de o poveste de dragoste, sfarsita tragic din vina lui si a excesului de vin. Demult, Bacchus fusese indragostit de o frumoasa nimfa, pe nume Amethyste. Dar pentru ca nimfa nu-l iubea si l-a respins, zeul - ametit de vin si dornic de razbunare - a prefacut-o in stanca. Nemaiputand apoi schimba nimic, cu toata puterea lui zeiasca, Bacchus, cuprins de regrete, si-a spart cupa de vin de stanca si si-a promis sa nu mai bea niciodata pana la uitarea de sine. Stanca a capatat atunci culoarea violet-rubinie a vinului. Atinse de ea, alte pietre se transformau si ele, pe loc, in ametiste. Cum termenul grec amethystos inseamna "cel ce nu e beat", a bea din cupe taiate in ametist echivala cu a ramane mereu lucid, a nu bea, de fapt, peste masura. Este reprezentat printr-un barbat nud cu o coroana din frunze de struguri.  

 

Ceres este zeita romana a recoltei si graului. Ceres provine din sincretismul dintre o veche divinitate italica agrara si zeita greaca Demetra. In epoca imperiala patroneaza simbolic painea alba. Dupa izvoarele latine, sabinii numeau ceres painea si granele. Romanii o serbau in festivalurile Ludi Cereris sau Cerealia, intre 12-19 aprilie, venerand-o drept creatoarea recoltelor; in acest sens, era invocata ca fiind cea care-i invata pe oameni detaliile tehnice ale agriculturii: semanatul, secerisul etc. Astfel devine zeita intregii lumi vegetale, dar si divinitatea htonica a mortilor. La ceremoniile consacrate zeitei, femeile nu puteau asista decat daca erau curate. Mai tarziu, Ceres face parte dintr-o triada a plebei, impreuna cu Liber Pater si Libera. Este reprezentata printr-o femeie mai in varsta (pe un tron sau in picioare) cu un sceptru.

 

Diana, veche divinitate italica, identificata mai tarziu cu Artemis din mitologia greaca. Era considerata zeita luminii, al carei simbol stralucitor era Luna, si zeita vanatorii, sora geamana cu Apollo. Era fiica lui Jupiter si a Latoniei. La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre muritori. Diana isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteste in exil atunci cand Apollo ispaseste omorarea Phytonului, e alaturi de el in razboiul troian, participa impreuna la uciderea copiilor Niobei etc. Cand Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Diana e identificata cu Selene (Luna). Mai tarziu, Diana capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Vulcanus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea, daca la randu-i incerca sa se apropie de vreun muritor, dragostea ei era rece si stranie. Este reprezentata printr-o femeie imbracata cu o haina scurta inaramata cu un arc si o sageata, insotita de un cerb.

 

Ianus, una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La origine, Janus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi. Era zeul timpului, al sarbatorilor si riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie.

 

Iuno (Iunona) este sotia lui Jupiter, echivalentul roman al zeitei grecesti Hera. Parintii zeitei sunt Saturn (zeu) si Ops. Este numita "Lucina", datorita faptului ca ajuta femeile la nasteri, fie "Juga", pentru ca patrona casatoriile. Este de asemenea "patroana protectoare" a orasului Roma fiind venerata pe Capitoliul din Roma. Sarbatorile de 1 martie erau inchinate ei purtau numele de Matronalia (lat. femeie) si aminteau de rolul salvator pentru cetate al femeilor sabine rapite odinioara, care s-au aruncat in incaierare intre parintii si noii lor soti, impiedicandu-i sa se macelareasca reciproc. Cand cetatenii romani au fost surprinsi de un atac dusman neasteptat, gastele au dat alarma, instiintand pe Iunona care primeste porecla de Monetal (cea ce da alarma), salvand astfel Roma. Pentru ca templul zeitei era in apropiere de locul unde se bateau monezile, baterea de monezi si monezile (banii) erau denumiti "moneta". Denumirea lunii iunie provine de la aceasta zeita, ziua de 14 februarie ziua "Sfantului Valentin", "ziua indragostitilor", sarbatorita in Europa Occidentala, este atribuita la fel, ca o reamintire a zeitei, fiind cinstita cu un buchet de flori daruite persoanei iubite. Cunoscuta ca foarte geloasa, Iuno s-a razbunat pe toate muritoarele sau zeitele cu care sotul sau a inselat-o.

 

Jupiter in mitologia romana este stapanul zeilor si al oamenilor, asimilat cu Zeus in panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Maximus (Jupiter Cel mai Inalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea suprema a statului roman, avand in grija legile si ordinea sociala. Jupiter este o derivatie a lui Jove si pater (latina: tata). Era considerat drept divinitate suprema, datatoare de viata si de lumina, care carmuia cerul si pamantul, stapanea tunetul si trasnetul, dezlantuia ploile si furtunile etc. Legate de aceste atribute, Jupiter purta o serie de epitete, ca: Fulgurator, Fulminator, Tonans etc. Templul sau se afla la Roma, pe Capitoliu si, de aici, el a mai capatat un epitet - Capitolinus. Dar denumirea cea mai cunoscuta care il desemna era Optimus Maximus ("cel mai bun si cel mai mare"). Ca ocrotitor al romanilor si al Romei in special, Jupiter era cinstit cu precadere de consulii care intrau in functie, de generalii care se intorceau victoriosi, de invingatorii in intrecerile sportive, de cei care imparteau dreptatea etc. El era venerat si avea cate un templu in toate orasele Imperiului Roman. Jupiter este reprezentat printr-un barbat cu barba, cu o corona de lauri pe cap si cu un “fulger” in maini.

 

Marte (in latina Mars) a fost zeul roman al razboiului. A fost fiul lui Jupiter si al Iunonei si una dintre cele trei divinitati protectoare ale Romei (alaturi de Jupiter si Quirinus). Romanii il considerau drept protectorul lor si tatal lui Romulus. Era, la origine, zeul renasterii naturii, devenind mai tarziu zeul razboiului si al agriculturii. A fost identificat de timpuriu cu Ares, din mitologia greaca. Este reprezentat printr-un barbat inarmat de lupta (scut, coif, spada, sulita).

 

 

 

Mercurius (Mercur) era mesagerul zeilor, zeul comertului si al calatorilor - si, pentru acest atribut, i se ridicau statui la toate raspantiile - dar si al hotilor si al borfasilor. El era protectorul pastorilor si calauza umbrelor celor morti catre meleagurile Infernului. In general, era considerat drept patronul muzicii, al oricarei inventii, al mestesugurilor etc. In mitologia greceasca zeul mesager purta numele de Hermes. La romani mama lui Mercurius era veche divinitate de origine obscura. Simboliza, se pare, Primavara. Mai tarziu a fost identificata cu Maia din mitologia greaca. Mercurius, fiul lui Jupiter si al unei pleiadei, s-a nascut intr-o pestera pe muntele Cyllene, din Arcadia. Inca de timpuriu, Mercurius si-a vadit aptitudinile si talentele. Abia nascut, copilul a iesit din scutece si a fugit pana in Thessalia, de unde a furat cirezile pe care le pastea acolo fratele sau, Apollo. Nimeni nu l-a vazut in afara de un cioban, pe nume Battus. Dupa ce a ascuns animalele, Mercurius s-a intors inapoi in pestera in care s-a nascut. Acolo, la intrare, a gasit o broasca testoasa si, cu ingeniozitatea-i caracteristica, a intocmit din carapacea ei o lira. Intre timp Apollo a luat urma hotului si, ajuns la pestera cu pricina, l-a silit pe Mercurius sa-i inapoieze vitele. Auzind insa sunetul minunat al lirei, zeul s-a invoit sa i le lase in schimbul noului instrument. Mai tarziu, tot de la Apollo a primit Mercurius si faimosul caduceu, care a devenit - alaturi de palaria cu boruri largi si de sandalele de aur inaripate - unul dintre atributele zeului. Mandru de istetimea fiului sau, Jupiter l-a facut pe Mercurius mesagerul zeilor. In aceasta calitate, in majoritatea legendelor Mercurius joaca un rol secundar.

 

Minerva, la romani, zeita intelepciunii, a artelor si a strategiei razboinice. La origine ea a fost o veche divinitate etrusca, identificata mai tarziu cu Athena, din mitologia greaca. Era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau Pallas. Minerva era fiica lui Jupiter si a lui Metis. Jupiter a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, asa incat Minerva a iesit direct din capul lui Jupiter, cu arme si armura cu tot. In momentul cand a aparut pe lume, a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul si pamantul. Minerva era simbolul atributelor unite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Jupiter, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis. Zeita razboinica este reprezentata cu coif, sulita si egida pe care era zugravit capul Gorgonei.

 

 

Neptunus, la romani, zeul Marii, identificat cu Poseidon din mitologia greaca. Neptunus, zeul marii, fiul lui Saturnus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Neptunus, a fost inghitit de catre tatal sau si apoi dat afara. Cand s-a facut impartirea Universului, lui Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpamanteana, iar lui Neptunus Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amphitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile. Neptunus starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se inchege lacuri. O data el a incercat impreuna cu Iuno si cu Minerva sa-l puna in lanturi pe Jupiter, dar incercarea a dat gres. De atunci Neptunus a fost mereu alaturi de preaputernicul sau frate care carmuia destinele lumii. Cu zeitele sau cu muritoarele de rand Neptunus a avut numerosi fii si fiice, majoritatea infatisati ca niste fiinte monstruoase sau a caror forta era de temut. Printre acestia se numarau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus - regele lestrigonilor, Triton etc.

 

Pluton este zeul roman echivalent cu Hades la greci, fiind zeul lumii de dincolo. La origine, el se numea Plutus si era considerat drept zeul bogatiilor, al aurului si al altor minereuri. Deoarece acestea trebuiau scoase de sub pamant, Pluton a fost recunoscut drept zeul lumii subterane fizice, si dupa aceea si al lumii spirituale, el fiind asociat cu moartea. El pazea portile infernului pentru a nu iesi sufletele celor morti.

 

Saturn (in latina Saturnus) a fost o veche divinitate de origine italica, care patrona muncile agricole si roadele pamantului. El a fost identificat de-a lungul timpului cu titanul Cronos, din mitologia greaca. In evul mediu el era cunoscut ca fiind zeul roman al agriculturii, justitiei si dreptatii; in mana stanga avea o secera, iar in mana dreapta avea spice de grau. Numele mamei sale era Helen sau Hel. Sotia lui Saturn era Ops (echivalenta romana a lui Rhea). Saturn a fost tatal lui Ceres, Jupiter si Veritas, printre altii. Saturn avea templul pe Forum Romanum, care continea trezoreria regala.

 

Tellus, la romani, veche divinitate si personificare a Pamantului, identificata cu Gaea din mitologia greaca. Tellus, considerata in vechime drept element primordial din care se trageau toti ceilalti zei. Tellus s-a nascut dupa Chaos (Haosul), zamislindu-i, la randul ei, pe Uranus (Cerul) si pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au nascut titanii, titanidele si ciclopii. Toti acesti copii ai Terrei il urau insa pe tatal lor, Uranus, fiindca ii silea sa traiasca in adancurile pamantului si nu le ingaduia sa vada lumina zilei. Pentru a-si scapa copiii de tirania lui Uranus, Terra (Tellus) l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Saturnus, sa-si mutileze tatal. Din picaturile de sange scurse de la Uranus, care au cazut pe pamant si l-au fecundat, s-a nascut o noua generatie de copii: ereniile, gigantii si nimfele. Dupa mutilarea lui Uranus, Terra s-a unit cu celalalt fiu al ei, Pontus, si a zamislit o serie de divinitati marine, printre care se numarau Ceto, Nereus si Thaumas. Domnind asupra universului, Saturnus se dovedeste insa la fel de tiran ca si tatal sau. Atunci Terra hotaraste sa-l nimiceasca si pe el. Saturnus se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, si avusese cu ea mai multi copii, pe care insa ii inghitise pe rand. Cand a fost sa-l nasca pe Jupiter, ca sa-si scape copilul de furia tatalui, Rhea a cerut sprijinul Terrei. Aceasta i-a dezvaluit voia destinului: Jupiter avea sa supravietuiasca si sa-si doboare tatal, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Terrei, Rhea reuseste sa-l insele pe Saturnus si sa-l ascunda pe Jupiter. Mai tarziu, cand Jupiter ajunge sa conduca destinele lumii, Terra, nemultumita si de carmuirea lui, da nastere - unindu-se de data aceasta cu Tartarus - unor fiinte monstruoase: Typhon si Echidna. Typhon le declara razboi zeilor, care mult timp sunt inspaimantati de forta lui uriasa. Tot Terrei ii sunt atribuiti - dupa diferite versiuni - numerosi alti copii monstruosi, printre care: Antaeus, Charybdis, harpiile etc. Intr-o perioada mai tarzie Terra trece drept mama tuturor zeilor si ulterior cultul ei se identifica fie cu cel al zeitei Ceres, fie cu cel al Cybelei.

 

Venus este numele roman al zeitei grecesti Afrodita, zeita dragostei, frumusetii si fertilitatii. Initial o veche divinitate de origine latina, protectoare a vegetatiei si a fertilitatii, ea a fost identificata apoi cu Afrodita. Era consoarta lui Vulcan. Era considerata stramoasa romanilor datorita intemeietorului legendar, Aeneas, si juca un rol important in multe mituri si festivitati romane. Casatorita cu Vulcanus, a fost iubita de Marte, zeul razboiului, de Bacchus, Mercurius si Neptunus, dintre zei, iar dintre muritori de Anchises si Adonis. A avut mai multi copii: cu zeul Mercurius pe Eros, cu Marte pe Anteros si pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas etc. In legatura cu farmecul si puterea lui Venus circulau numeroase legende: un episod cunoscut este acela al infidelitatii ei fata de Vulcanus care, descoperind legatura ei cu Marte, a chemat toti zeii Olimpului drept martori, surprinzandu-i impreuna pe cei doi. Un alt episod, celebru de data aceasta, este judecata lui Paris: Jupiter a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei, si revendicat in egala masura de Iuno, Minerva si Venus, sa fie acordat de un muritor, Paris, aceleia pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris pe muntele Ida si au inceput sa-si laude farmecele, promitandu-i fiecare cate un dar. Cucerit de frumusetea lui Venus si de darul fagaduit de ea - acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Helena - Paris i-a dat ei marul. Alegerea lui Venus si rapirea Helenei au constituit originea razboiului troian. In cursul acestui razboi, in care rivalele ei, Iuno si Minerva, au sprijinit tabara adversa, Venus i-a ajutat in mod constant pe troieni, in special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost chiar ranita in lupta de catre Diomedes. Daca nu a putut impiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, in schimb, salvarea lui Aeneas se datoreste lui Venus, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita acestui fapt zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei.

 

Vesta, fiica lui Saturn, a fost o veche divinitate romana, considerata drept protectoare a focului din camin si a caminului in general. Vesta este adesea identificata cu Hestia din mitologia greaca. Prezenta lui Vesta era simbolizata prin focul sacru care ardea in templele sale. Focul lui Vesta era pazit in temple de preotesele ei, Vestalele. Acest foc sacru era innoit la fiecare 1 Martie si a ars pana la 1 Martie 391 e.n., cand imparatul Teodosiu I a interzis slujbele pagane in public. Vestalele, proveneau din familii romane nobile de patricieni si erau obligate sa-si pastreze virginitatea timp de 30 de ani, fara dreptul de a se casatori sau de a da nastere unor copii.

 

Vulcanus (Vulcan) a fost o veche divinitate romana, identificata de timpuriu cu Hefaistos din mitologia greaca. Vulcan, fiul lui Jupiter si al Iunonei, era considerat zeul focului. Vulcan era schiop iar infirmitatea sa se datora fie faptului ca fusese aruncat de Jupiter din inaltul cerului, fiindca in cursul unei dispute dintre parintele zeilor si Iuno, el luase apararea mamei sale, fie faptului ca se nascuse infirm si, rusinata, Iuno il aruncase in mare, de unde a fost luat si crescut de Tethys. Timp de noua ani Vulcan a trait intr-o grota din fundul marii. Resedinta sa de predilectie a ramas insa vulcanul Etna din Sicilia. Acolo, in atelierele fierariei lui divine, ucenicii sai - ciclopii - prelucrau fierul si celelalte metale. Din mainile dibace ale zeului faurar au iesit tot felul de obiecte si fenomene minunate: un tron de aur daruit Iunonei, armele lui Ahile, lucrate la rugamintea lui Tethys, trasnetele lui Jupiter, faimosul colier al Harmoniei etc. Vulcan a fost cel care a ajutat la nasterea Minervei, inlesnind ca zeita sa iasa din capul divinului ei tata. Zeul Vulcan a fost cel care a modelat, din tarana, trupul Pandorei. Vulcan a fost cel care l-a tintuit si pe Prometeu pe muntele Caucasus. Desi inzestrat cu un fizic urat, Vulcan a fost sotul lui Venus.

 

  

Addthis

Related news items:
Newer news items:
Older news items: