Academia Mihaileana

Aparitia unei puternice paturi de intelectuali in tarile romane in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea avea sa aduca dupa sine nu numai redesteptarea constiintei nationale a romanilor de pretutindeni, ci si fundamentarea acestei atitudini militare cu argumente stiintifice ale istoriei, lingvisticii si dreptului. Meritul deosebit al acestor intelectuali din Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca este, in primul rand, acela ca si-au dat seama ca o lupta nationala nu poate fi incununata de succes fara un invatamant de toate gradele in limba nationala. Or, in perioada amintita, datorita grecizarii scolilor romanesti din Tara Romaneasca si Moldova, spiritele progresiste, patriotice ale intelectualitatii din acele provincii isi vor desfasura lupta mai ales pe taramul infiintarii de scoli cu limba de predare romana.

In 1792, mitropolitul Moldovei, Iacov Stamati, inainteaza domnitorului o Anafora prin care propune organizarea unei scoli superioare dupa principiile pedagogice ale lui J. H. Petalozzi si in cadrul careia sa precumpaneasca stiinte exacte, dar si o sectie aparte care sa se ocupe cu “indreptarea si impodobirea limbii romanesti”. Demersul a ramas fara rezultat datorita atitudinii refractare a domnitorului Alexandru Moruzi. Abia in 1803, noul mitropolit al Moldovei, carturarul patriot Veniamin Costache, va reusi sa deschida Seminarul de la Socola, cu un program didactic destul de cuprinzator, limba romana fiind un obiect de studiu. Prietenia care s-a legat intre acest sprijinitor si aparator al spiritualitatii romanesti din Moldova si tanarul Gheorghe Asachi avea sa aiba un rol decisiv in crearea invatamantului superior in limba romana, temelia invatamantului universitar de mai tarziu. Astfel, in 1813, prin straruinta sa si sprijinit de mitropolit, Gheorghe Asachi va infiinta pe langa Scoala domneasca de limba greaca o clasa pentru pregatirea in limba romana a inginerilor hotarnici. Asachi a predat aici intre anii 1813 si 1818 matematica, geodezia si arhitectura, dupa manuale alcatuite de el. In 1820, el sprijina pe Veniamin Costache la reorganizarea Seminarului de la Socola, aducand din Ardeal pe profesorii I. Costea (retorica si poetica), I. Manfi (latina), V. Fabian-Bob (teologie), Vasile Pop (filologie si filosofie). In 1818, scoala va da prima promotie de ingineri hotarnici, cu o pregatire temeinica in limba romana. Multi dintre ei, prin grija aceluiasi Asachi, vor merge sa se perfectioneze la scolile din Italia sau tarile germane (Petrache Poenaru, Eufrosin Poteca etc.), de unde se vor intoarce in tara ca profesori, atat de necesari invatamantului national, care se infiripa rapid.

Reprezentantii curentului grecizant din invatamantul romanesc se vor opune cu violenta eforturilor lui Asachi si ale mitropolitului. Dimitrie Gobdelas, conducatorul Academiei domnesti, unde se preda in limba greaca, va incerca sa-l inlature pe Asachi de la clasa de ingineri hotarnici. Alte greutati se vor adauga in 1821, cand Moldova este pradata de eteristii lui Ipsilanti si cand Asachi este nevoit sa se refugieze. Scoala in limba romana trece prin greutati mari si se va reface cu greu abia in deceniul urmator, chiar daca intre timp, in 1828, fusese infiintata Scoala Vasiliana de la “Trei Ierarhi”. Aceasta insa nu avea decat ciclurile elementar, normal si gimnazial, ceea ce inseamna destul de putin fata de intentiile directorului sau, Gheorghe Asachi. Cu sprijinul aceluiasi Veniamin Costache, dar si al domniei, in anul 1835, Asachi va intemeia prima institutie de invatamant superior de sine statatoare cu limba de predare romana. Cum localul de la “Trei Ierarhi” era neincapator pentru o asemenea scoala. Asachi se zbate mult si reuseste, in cele din urma, sa construiasca o cladire noua, impunatoare, chiar in centrul Iasilor, pe strada Arcului, scoala care va purta, incepand cu iunie 1835, denumirea de Academia Mihaileana. La inceput, aceasta va fi organizata in trei cicluri – filosofia, dreptul si teologia -, dar in curand va imbratisa aproape toate ramurile stiintelor umaniste si ale celor exacte. Chiar de la inceput, aici va preda filosofia Eftimie Murgu, aici isi vor inaugura pe rand rasunatoarele lor cursuri, cu largi ecouri in cultura romaneasca, cu I. Ionescu de la Brad, I. Ghica, M. Kogalniceanu s.a.

Atmosfera de puternica efervescenta intelectuala, de inflacarat patriotism ce s-a creat destul de repede in jurul Academiei Mihailene nu putea sa lase indiferenta ocarmuirea reactionara a tarii. Astfel, domnitorul Mihail Sturdza, el insusi dominat de marii boieri greci din tara, va desfiinta in anul 1847 Academia Mihaileana, transformand-o intr-o scoala inferioara, in care materiile de invatamant vor fi predate in limbile rusa, franceza si latina!