Algele - factor ecologic catastrofal

Daca intr-un articol anterior am facut referire la alge ca hrana, ingrasamant si combustibil, acum dorim sa ne referim la alge ... ca factor ecologic catastrofal. E vorba asadar, de cealalta fata a monedei. Daca sunt atat de utile si necesare, de ce prezenta algelor in anumite regiuni este considerata acum catastrofala? E o intrebare la care dorim sa dam un raspuns in cele cu urmeaza.

In primul rand, trebuie sa mentionam faptul ca afirmatia nu se refera la toate algele, ci, dimpotriva, numai la cele uni sau pluricelulare, de dimensiuni microscopice. In al doilea rand, de trecerea acestor organisme vegetale din categoria celor armonios integrate in asociatiie biologice caracteristice pentru mediile acvatice in aceea de „cotropitori” si „ucigasi” vinovat e omul. Cert e ca algele, in general, sunt deosebit de prolifice, inmultindu-se intr-un ritm care il intrece pe cel al tuturor celorlalte vegetale de pe suprafata Pamantului. Dar, daca mai sunt si stimulate ... va dati seama ce se intampla?

Scufundatorii trimisi in recunoastere pe fundul Marii Nordului ajung la suprafata ingroziti. „Totul e mort”, e raspunsul dat de autoritatile marine. „Pe teritoriul ce se intinde de la tarmurile sudice ale Norvegiei si Suediei si pana la coastele nordice ale Danemarcei se pot vedea cadavre de pesti, moluste si nevertebrate. La adancimea de pana la 10 m flora si fauna din aceasta parte a Marii Nordului pot fi adunate cu lopata”. De-a lungul vremii au existat multe intalniri cu specialisti de resort din tarile mentionate si din Germania, iar fenomenul constatat de scufundatori a fost clasificat drept „cea mai grava catastrofa ecologica din istoria mondiala”, un „Cernobal marin”. S-a exprimat chiar temerea ca vor trebui sa treaca multi ani pana cand sa se poata reface echilibrul ecologic din acele zone.

Catastrofa se datoreaza unui „nimic”, respectiv a unei alge microscopice unicelulare – Chrysochromulina – de culoare galben-rosiatica, lunga de 3-4 miimi de milimetru. E vorba de niste organisme begetale descoperite de doi cercetatori britanici in Golful Plymouth, in anul 1962, si care de atunci nu au mai retinut atentia nimanui. Acum insa ele se „straduiesc” in mod dramatic sa recupereze timpul pierdut. Semnalul de alarma a fost dat de cercetatorii norvegieni si vest-germani, care au remarcat ritmul infernal in care acestea se inmultesc, numarul lor dublandu-se la fiecare 20 de ore. Procesul de inmultire intensa decurge cu mare consum de oxigen, care u mai poate fi compensat de fotosinteza din timpul zilei. Ca urmare, toate vietatile ce traiesc in straturile de apa din apropiere de suprafata mor sufocate. Apoi, cand dureaza 2-3 zile isi incheie ciclul vietii, aceleasi Chrysochromulina cad la fund, unde servesc drept hrana pentru bacterii. Acestea, puse in situatia de a „prelucra” o cantitate de substanta organiza mult peste puteri, consuma la randul lor mari cantitati de oxigen, ceea ce duce la sufocarea pestilor, molustelor si plantelor de la fundul apei. Singurii care rezista exploziei demografice a alegelor unicelulare sunt crabii si tiparii. Factor devastator a fost chiar si asupra focilor, datorita apei din zonele infestate, cu o concentratie de 30 de milioane la 1 l de apa de mare.

„Este absolut clar ca inmultirea exploziva a algelor nu este intamplatoare”, sunt de parere cercetatori in domeniu. Cauza consta in poluarea apei de mare cu ingrasaminte chimice si, in primul rand, cu nitrati si fosfati utilizati pe scara larga in agricultura. Cantitatea din ce in ce mai mare de astfel de substante, imprastiate pe ogoare in speranta ridicarii productivitatii acestora nu poate fi absobita in intregime de plantele de cultura. Surplusul, spalat de apa de ploaie sau de irigatie, ajunge in apa freatica, in rauri, lacuri si in mare, unde contribuie la inmultirea exploziva a coloniilor de alge otravitoare pentru animale si oameni.

Fosfatii ce ajung in mare provin nu numai din ingrasamintele chimice, ci si din apele uzate si insuficient purificate. Detergentii furnizeaza 50% din cantitatea totala de fosfati continuti in apele uzate provenite din marile orase. Aceasta constatare a determinat ca in trecut, de exemplu, 5 tari europene (Olanda, Italia, Germana, Austria si Norvegia) sa reduca continutul de fosfati din detergenti pana la 20%, iar Suedia a interzis total folosirea fosfatilor.

Pentru refacerea echilibrului biologic nu numai in marile Nordului si Baltica, ci in toate bazinele cu apa dulce sau sarata, sunt necesare eforturile unite ale tuturor celor ce raspund de activitatea economica si chiar politica. Numai lumea oamenilor de stiinta nu poate suplini toate daunele cauzate mediului inconjurator de societatea contemporana. Ramane speranta ca eforturile vor fi facute inainte ca apele inca „vii” sa devina „ape moarte”.