Anotimpul iarna

Nu e doar iarna ... e o feerie ...

“In mijlocul iernilor inghetate am invatat ca exista in mine o vara fara putinta de invins.” Albert Camus  

Iarna este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate. Este cel mai rece sezon, precede toamnei si este urmat de primavara. La solstitiul de iarna (21-22 decembrie), ziua este cea mai scurta iar noaptea cea mai lunga. Dupa solstitiu, ziua incepe sa fie din ce in ce mai lunga. Cele mai scazute temperaturi medii din sezon se inregistraza in luna ianuarie in emisfera nordica si in luna iulie in emisfera sudica.

In emisfera nordica iarna tine din decembrie pana in februarie, iar in emisfera sudica din iunie pana in august. Iarna se incheie in emisfera nordica o data cu echinoctiul de primavara (20-21 martie). In multe tari europene Valentine’s day (14 feburarie) este considerata prima sarbatoare de primavara, si din acest moment florile incep sa infloreasca.

In astonomia chineza si cea est asiatica, iarna incepe din 7 noiembrie, odata cu sarbatoarea numita Jiegi, “venirea iernii”.

Iarna este anotimpul in care Magia trebuie traita din plin, este timpul pentru sarbatori de basm, bucurie, daruri si colinde. Deasupra acestui anotimp plin de vise si sperante traieste un suflet de copil. Zana iernii ne poarta pe aripile vantului si ne spune povestea ei, fulgii zboara si ne poarta spre meleaguri albe si pure, unde timpul parca a stat in loc, florile de gheata ne impodobesc ferestrele. Iarna, este o poveste, spusa de bunici copiilor la gura sobei. Iarna e miezul copilariei noastre si e la fel de curata si frumosa ca sufletul unui copil. Ioan Slavici spunea: “Nu e nimic mai trist ca o copilarie trista … inchideti ochii si visati alaturi de mine! Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare.”, deci nu lasati sa treaca iarna fara sa va bucurati.

Iarna - Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,

Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;

Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!

Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;

Soarele rotund si palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, impregiur, in departare,

Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,

Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,

Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare

Straluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.

Iata-o sanie usoara care trece peste vai ...

In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai. 

Iarna in mitologie

In cultura persana noaptea in care iarna incepe se numeste Yalda (adica: nastere) si este celebrata de mii de ani. Este ajunul nasterii lui Mithra, Dumnezeul Soare, care simbolizeaza lumina, bunatatea si puterea pe pamant. Prin albul iernii, Soarele (alb) se ridica din nou ca sa estompeze noaptea cea lunga (Yalda). Ei cred de asemenea ca ultima zi de iarna, care corespunde primei zile de primavara (cunoscuta sub numele de Nowrouz), este ziua in care “Dumnezeu” vine pentru a infrange “Raul” pentru totdeauna.

In mitologia greaca, Hades a rapit-o pe Persefora pentru a fi sotia lui. Zeus i-a poruncit lui Hades sa i-o inapoieze mamei ei, Zeitei Demetra - Zeita Pamantului. Cu toate acestea, Hades a pacalit-o pe Persefora sa manance din hrana mortii, astfel Zeus a poruncit ca Persefora sa petreaca sase lui cu Demetra si sase luni cu Hades. In timpul perioadei in care Persefora este cu Hades, Demetra este foarte deprimata si aduce iarna.

In mitologia Welsh, Gwyn Nudd o rapeste pe Creiddylad. La inceputul lui mai, iubitul ei Gwythr, in provoca la lupta pe Gwyn Nudd pentru a o recastiga pe tanara. Acesta lupta de fapt personifica lupta care se da intre iarna si vara.

Lasati-va condusi de Magia iernii!

“Uneori, destinul nostru se aseamana cu cel al unui pom fructifer in timpul iernii. Cine ar putea sa creada ca acele ramuri golase vor inverzi si vor purta din nou flori dupa trecerea iernii? Dar speram din toata inima ... simtim acest lucru.” Johann Wolfgang von Goethe