Beneficii pentru sanatate aduse de busuioc 

Aceasta planta face parte din familia ierburilor mentolate si este originar din zonele tropicale din Asia.

Exista mai multe variante de busuioc: busuiocul dulce (cel mai des intalnit in Europa), busuiocul thailandez, busuiocul de lamaie sau busuiocul sfant, care sunt folosite mai ales in Asia si au un gust usor amarui - stringent.

Busuiocul este recunoscut pentru foarte multele sale indicatii medicale: este indicat in cazul durerilor de cap, a tusei, impotriva constipatiilor sau a scaunelor dese, arsurilor stomacale, viermi intestinali si problemelor de rinichi. Planta are in componenta sa vitamina A, mangan, magneziu, anti-oxidanti, beta-caroten, fier, potasiu, calciu, vitamine, etc.

Proprietati

Busuiocul contine multi compusi chimici derivati, cunoscuti pentru actiunea benefica asupra sanatatii omului.

Contine multi flavonoizi polifenolici cum sunt orientin si vicenin. Aceste substante au fost testate in laborator pentru a se observa actiunea lor drept antioxidanti in protectia impotriva peroxidarii ficatului la cobai din cauza grasimilor induse prin radiatii.

Frunzele contin multe uleiuri esentiale benefice, cum sunt: eugenol, citronellol, linalool, citral, limonen si terpineol. Acestea sunt recunoscute pentru proprietatile anti-inflamatorii si antibacteriene.

Frunzele au un continut scazut in calorii si nu contin colesterol, insa sunt o sursa extrem de bogata nutrienti esentiali, minerale si vitamine ce sunt strict necesare pentru o sanatate optima.

Busuiocul contine cantitati inseminate de beta-caroten, vitamina A, cryptoxanthin, luteina si zeaxanthina.

Acesti compusi lupta impotriva radicalilor liberi derivati din oxygen si speciilor reactive de oxigen (ROS) care joaca un rol important in procesul de imbatranire si imbolnavire.

Zeaxanthinul este o substanta carotenoida absorbit in mod selective de catre macula lutea reticulara unde se considera ca exercita functii de antioxidant protectie la filtrarea luminii.

Vitamina A este cunoscuta ca avand proprietati antioxidante si este foarte importanta pentru vedere. De asemenea, este utilizata pentru mentinerea sanatatii pielii si a membranei mucoase. Este cunoscut faptul ca alimentele bogate in vitamina A ajuta corpul sa lupte impotriva cancerului aparut in cavitati si plamani.

Vitamina K este importanta pentru factorii coagulanti din sange, jucand un rol vital prin intarirea functiilor osoase datorita procesului de coagulare (nu e cel mai bun termen) a mineralelor din oase.

Contine multe minerale cum sunt potasiu, mangan, cupru si magneziu. Potasiul este o componenta importanta a celulelor si fluidelor corpului, care ajuta la controlul batailor iminii si la tensiuni, in vreme ce manganul este utilizat de catre organism ca un cofactor pentru enzima antioxidanta superoxide dismutase - SOD.

Frunzele sunt o foarte buna sursa de Fier, continand 3.17 mg/100 g de busuioc proaspat (aprox 26% din DZR). Fierul, ca si componenta a hemoglobinei din celulele rosii, determina capacitatea sangelui de a transporta oxigenul.

Cum se foloseste busuiocul? 

Frunze proaspete de busuioc. Frunzele busuiocului pot fi culese proaspete si folosite ca tratament impotriva intepaturilor de insecte si pentru a minimiza inflamatiile si mancarimile.

Infuzie de busuioc. Busuiocul proaspat cules poate fi folosit pentru producerea de infuzii combinate cu leonorus cardiaca. Aceasta infuzie fi consumata in stare lichida in perioada imediat urmatoare nasterii, ajutand la prevenirea retentiei placentei de catre corpul mamei.

Tinctura de busuioc. Frunzele de busuioc pot fi folosite in combinatii cu ierburi ca iarba talharului (Stachys officinalis) si gura lupului (Scutellaria lateriflora) pentru a prepara tinctura, sau cu iarba mare (Inula helenium) si isop (Hyssopus officinalis) pentru tratamentul tusei si a bronsitei la diferiti pacienti.

Sucul de frunze de busuioc. Busuiocul poate fi amestecat in cantitati egale cu miere si combinat cu ierburi pentru a usura mancarimile pielii si ale simptomelor infectiei cu pecingine.

Sirop de busuioc. Pentru tratamentul tusei, sucul de busuioc poate fi combinat cu o cantitate egala de miere si consumat de persoana afectata.

Inhalare. Pentru tratamentul racelii capului se inhaleaza aburi care provin din frunze de busuioc inmuiate in apa fierbinte.

Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse. Busuiocul este cunoscut ca planta de leac inca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, in culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales in Palestina busuiocul era considerat o planta sfanta, folosita in scopuri religioase si pastrata pana in vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca in fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni incepand cu problemele de sensibilitate ale tenului si pana la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale.

Preparate din busuioc si beneficii

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Infuzia fierbinte din flori de busuioc

Aceasta se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Infuzia se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Se combina cele doua extracte. Se bea inainte de masa cu un sfert de ora, doza - 3 cani pe zi.

Pulberea

Pulberea se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential.

Uleiul volatil este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori) si se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste.

Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern.

Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.