Capul de bour - scenariu arhaic de intemeiere

Nu vom putea face acum o analiza a cetatilor Moldovei pentru a vedea daca ele corespund in aspectul lor ideii de templu, insa e atragatoare o intoarcere la legenda lui Dragos si scenariul mitico-ritual in care rolul taurului, relatia cu astrele, cu universul sunt vizibile. E vizibil deopotriva un grup de cavaleri care pleaca la un drum in al carui capat se sacrifica un taur si se ridica o cetate.

Mai ales daca consideram ca taurul din stema Moldovei are relatie cu rudele sale vest-asiatice este cazul sa intreprindem o astfel de analiza. Este sigur ca avem de-a face cu un grup de cavaleri. Dupa cum este la fel de sigur ca acestia, la capatul drumului, ucid un taur si realizeaza o intemeiere. Aceste coincidente ale scenariului plus cele din stema ne conduc catre o separare hotarata a elementelor vechi din legenda lui Dragos, de cele suprapuse de legendele propagandistice de tip catolic care au contaminat versiunea anterioara. Altfel zis, un scenariu mitico-ritual arhaic a fost absorbit de intr-o trama legendara de timp carturaresc occidental in serviciul curtii maghiare. Versiunea legendei lui Dragos la Ureche si Constantin Cantacuzino, care-i refuza caracterul cavaleresc, este o reactie critica tocmai fata de aspectul feudal si vasalizant al formulei emise de curtea angevina. Nu intamplator lipseste chiar numele lui Dragos. Niste pastori si-au omorat-o  la un rau. De aici colonizarea.

De retinut este si faptul ca in scenariul mitico-ritual autentic intemeierea nu era o colonizare in toata puterea cuvantului: ea insemna numai instalarea unui nucleu peste o populatie anterioara. Structura arhaica a mitului care sta in spatele legendei lui Dragos ne ajuta sa lamurim ce este autentic si ce nu este autentic in ea. Totodata, aceasta legenda, sub aspectul ei vasalizant, trebuie pusa alaturi de baza originii romanilor. E semnificativ ca detaliile de timp medieval si unghiul vasalizant fata de curtea maghiara sunt interpolate in cronica lui Ureche, care, am vazut ca are o atitudine critica fat de legenda in versiunea ei carturareasca. Aceste detalii privin tot de la intepolatorii care au introdus si celebra bazna a originii talharesti a romanilor. De ce nu s-a ripostat insa si in acest caz? Pentru motivul simplu ca legenda lui Dragos nu ne facea talhari, ci ne echivala cu celelalte state vecine si in primul rand cu cel maghiar. Aceasta legenda era un „blazon” literar la fel de puternic ca un blazon heraldic de valoare. In fond este aceeasi atitudine pe care o gasim la istoricii si filologii Scolii ardelene care accepta si exalta originea pur romana a poporului si limbii romane pentru ca aceasta origine ii aseaza la egalitate cu cei care ne contestau drepturile: aceeasi feudalitate maghiara, de tip medieval si apostolic. Daca altii au teoretizat sau propus alte origini geografice stemei Moldovei, aceasta linie de interpretare ne conduce care sud-est, catre Asia Mica si Egipt.