|
Luni, 07 August 2017 21:18 |
|
Catre izvor se plange balta
 Va oferim spre lectura poezia “Balta” scrisa de Victor Sivetidis.
Catre izvor se plange balta:
Sunt suparata, ce mai una alta,
Ca nu-s ca tine cristalina,
Ca nu-s de voiosie plina
Si ca la fund,
Cu totul fara voia mea, ascund
Niste namoluri vechi, neprimenite
De veacuri, putrezite,
Ce-asteapta numai clipa potrivita
Sa suga si sa-nghita
Pe imprudentul care,
Sedus de linistea-mi inselatoare
Si poate-mpins de-a soarelui vapaie,
S-ar hotari sa faca-n mine, baie.
Nu mai vorbesc ca-n apele-mi statute
Foiesc cohorte, nevazute
De serpi, de mormoloci, de lipitori
De care sigur ca te infiori,
Apotantarii, care duc departe
Boli datatoare uneori de moarte,
Traiesc
Si cresc
In roiuri infernale
Ca niste vechi blesteme ancestrale
Pe apa mea, pe stuful meu.
Te rog sa crezi ca-mi vine foarte greu
Sa stiu ca-s vesnic evitata,
Ca n-am sa fiu iubita niciodata
De cei ce te-ndragesc pe tine,
Ca nu sunt in masura sa fac bine
Decat acestor groaznice jivine
De care ti-am vorbit la inceput!
Ce-i de facut?
De ce esti tu atat de pur
In timp ce eu
Duhnesc mereu
A boala si a putregai?
- Raspunsul este: fiindca stai!
Related news items:
Older news items:
|
