Colopatia functionala

Este un diagnostic pe care il punem des in clinica geriatrica si care se refera la o suferinta cronico-functionala a intestinului gros. Tulburarile sunt atat de ordin motor (miscarile colonului), cat si secretor. Aceasta suferinta nu are cauze organice obiectivale, fiind dependenta de factori care influenteaza functionalitatea colonului. Ea trebuie bine inteleasa, in special de catre lumea nemedicala, pentru ca de ani de zile se fac numeroase confuzii, mai ales ca in literatura de specialitate este cunoscuta sub un numar prea mare de denumiri (circa 70), ca de exemplu: colica spatica, nevroza cu manifestari colonice, dissinergie colonica etc., iar uneori de “colon iritabil”, mult mai putin diagnosticabil la batrani (dupa 60 de ani).

Prezentam acest articol mai ales pentru a lamuri si scoate din conversatia curenta a publicului termenul de “colita”. Multi pacienti vin in fata medicului deseori cu plangerea “sufar de colita”, crezand, fiecare, ca astfel isi exprima stintific suferinta pe care o are. S-a ajuns pana intr-atat incat simptome disparate si contradictorii (cum ar fi disconfortul abdominal, flatulenta, durerea difuza, constipatia si diareea) sa fie asociate intr-un singur diagnostic – “colita” -, in loc sa se descrie simplu si direct fiecare manifestare asa cum este simtita. Trebuie lasat medical sa aprecieze daca acuzele bolnavului se incadreaza sau nu in diagnosticul de colopatie functionala, aceasta fiind un diagnostic de excludere, incarcat de responsabilitate, afirmat numai atunci cand manifestarile reprezinta o suferinta in afara oricarei afectiuni organice la nivelul colonului sau al sistemului nervos, deci de coordonare motorie si secretorie. Trebuie stiut, deci, ca orice termen care se foloseste cu sufixul de “ita” (colita ulcerativa, pancreatita, amigdalita, cistita, apendicita etc.) se atribuie numai bolilor care au substrat inflamator, cu toate caracteristicile etiologice si anatomopatologice.

Ne vom ocupa aici numai de una din cele doua forme clinice principale ale colopatiei functionale, de forma spastica, care are ca manifestare principala constipatia cronica.

Desi, in principiu, afectiunea este lipsita de gravitate, ea devine pentru unii pacienti preocupanta si chinuitoare, iar din punct de vedere medico-social este importanta datorita frecventei.

Colopatia functionala este una dintre cele mai frecvente afectiuni ale tubului digestive. La varstele inaintate este intalnita in proportie de 20-35% din persoanele aparent sanatoase. Dupa 60 de ani este, totusi, pentru medic, diagnostic, repetam, de excludere. Femeile sufera mai frecvent decat barbatii, proportia variind intre 2-1 si 3-2.

In producerea bolii sunt incriminati factori multiplii. La multi pacienti se gasesc elemente nevrotice anxioase, agresive, depressive, determinate de situatii conflictuale, surmenaj intelectual, probleme familiale, profesionale, suprasolicitare, fobii, obsesii (cancerofobia), sedentarismul, alimentatia saraca in fibre vegetale, consum insuficient de lichide, deficit de vitamine din grupul B. Amanarea exagerata in timp si repetata a refluxului de defecatie are ca urmare reducerea acestuia pana la disparitie. Utilizarea excesiva a unor medicamente (codeine, antispastice, tranchilizante, laxative) contribuie la instalarea constipatiei. De asemenea, sunt presupuse si influente hormonale etc.

Functia colonului in organism este, in principal, aceea de a compacta reziduurile intestinului subtire si a le transporta spre segmentul de eliminare. Portiunea terminala a intestinului gros este compusa din sigmoid, rect si sistemul sfincterian, care constituie “segmentul de contentie”. Acesta are in constitutia sa terminatii care informeaza sistemul nervos asupra situatie locale, adica continutul de fecale, si un sistem de sfinctere de inchidere, reglat automat dar si sub controlul vointei.

In producerea constipatiei primitive intervin atat inertia colica, ce intarzie  tranzitul pe diverse portiuni, si obstructia anala, datorata disparitiei refluxului de defecatie, fenomen care este denumit dischinezie rectala.

Manifestarile clinice ale colopatiei functionale, in care predomina spasmul, deci cu constipatie primitiva, se instaleaza deseori chiar din tinerete, pacientul relatand despre o constipatie instalata cu multi ani in urma. Uneori, simptomele pot lipsi cu desavarsire, dar alteori se manifesta prin dureri abdominale difuze, de intensitate medie sau numai disconfort abdominal, balonari, plenitudine, senzatie de evacuare incompleta, gust rau, scaderea apetitului, limba incarcata, cefalee, astenie, scaderea atentiei. Scaunul este tare, fragmentat, uneori patat de sange rosu provenit de la hemoroizi sau fisuri anale, ceea ce face defecatia dureroasa.

Laxativele, folosite frecvent, dau ele insele tulburari prin pierderea de sodiu si potasiu, congestie dureroasa in abdomenul inferior, iritatii rectale. Sunt cazuri cand pot apare evacuari lichide determinate de secretiile de iritatie provocate de fecalom fixat in segmentele inferioare ale colonului.

Examenul radiologic arata un colon segmentat, in care pe distante foarte mici alterneaza contractii cu dilatatii, ampula rectala apare frecvent foarte dilatata etc.

Examinarile au evidentiat asocierea ambelor fenomene functionale motorii, atat spasticitatea cat si atonia, incat s-a renuntat la enuntarea ca fiind o forma de constipatie spastica sau atonica.

Pentru a stabili diagnosticul de constipatie din cadrul unei colopatii functionale, se are in vedere insa eliminarea altor boli determinate ale unei constipatii simptomatice, procedandu-se la o examinare sistematica, clinica si paraclinica, prin irigoscopie, rectoscopie, colonscopie, colecistografie, examen genital la femei etc.

Unul din elementele principale in stabilirea conduitei terapeutice este in primul rand explicarea si informarea pacientului cu privire la fiziologia si frecventa defecatiei, suprimarea laxativelor, consumul unor cantitati mai mari de lichide, fructe, legume, adoptarea unui program zilnic de activitate fizica, folosirea refluxului “gastro-colic” printr-un mic dejun obligatoriu (paharul de apa sau de suc de fructe rece, dimineata, sunt deseori suficiente; chiar o cafea mica nu are nicio contraindicatie, cum s-ar crede).

Autor: Nicolae Aloman