Costumul barbatesc din Tara Oltului

Gateala si acoperamantul capului

Flacaii si barbatii poarta palarii negre cu boruri mijlocii ca marime. In zilele de sarbatoare de borurile palariei se prinde un ciucure mare din lana colorata si un buchet de flori artificiale numite “vraste”, avand aspectul unui ornament complicat facut din margele de diferite marimi si culori. Aceasta impodobire a palariei negre este caracteristica pentru portul din tara Oltului.

Se poarta, de asemenea, cu deosebire in anotimpurile reci, caciuli negre drepte de care se prind ca podoaba pene de cocos. Inainte caciulile aveau marginile intoarse. Azi nu mai au astfel de margini.

Imbracamintea partii superioare a corpului

Camasa barbateasca din tara Oltului este de doua tipuri.

Tipul vechi, care azi se intalneste din ce in ce mai rar, este asa-numita camasa “romaneasca”. Nota caracteristica fundamentala a acestui tip de camasa consta in croiala ei dreapta realizata intr-o singura foaie de panza. Pieptul si spatele camasii sunt facute dintr-o bucata de panza si nu sunt despartite prin taieturi la umeri. Panza camasii este tesuta din canepa si bumbac. Manecile sunt croite din doua foi, iar sub brat este intercalat un clin. Partea de sus a camasii, “steanul”, este captusita cu panza de canepa. Camasa este lunga pana deasupra genunchilor.

In intregul ei camasa se caracterizeaza, in ceea ce priveste impodobirea, prin lipsa oricarui ornament colorat. Gulerul ingust are numai o “tighitura” alba si se leaga in fata cu “baere” tot albe. Foile de la maneci sunt prinse intre ele de-a lungul bratului cu o “cheicioara” alba, simpla si delicata. Partea de jos a manecii este foarte larga si este impodobita, ca si poalele camasii, cu o tighitura “cu gaurele” in alb.

In ultimii ani, camasa de tipul I, legata de portul cel vechi din tara Oltului, a fost inlocuita treptat de un tip de camasa mai nou, numita “camasa nemteasca”. Aceasta camasa a inceput sa fie purtata insa dinaintea primului razboi mondial. Este o camasa la care se simte puternic influenta croielii orasenesti. Manecile camasii sunt corite din umeri. Gulerul este drept si rasfrant ca si “pumnasii”, adica mansetele. Specificul pentru aceasta camasa este impodobirea cu cerculete numite “streafuri”.

Ornamentatia este realizata in doua tehnici: tighele date la masina si broderia de mana, putina de altfel, care foloseste mai mult motive florale. Insusiri artistice deosebite prezinta numai incretiturile, “zbarciogii”, de la partea de sus a manecii si coltisorii numiti “strambuleti” plasati pe umerii si gulerul camasii. Cusaturile de pe guler sunt facute uneori cu arnici negru.

Peste camasa se imbraca pieptarul. Pieptarul de tip vechi se numea pieptar “romanesc” sau “ucenesc”, dupa numele satului Ucea in care erau stabiliti muti cojocari. Pieptarul era infundat, avand numai o mica “gura” in partea de sus. Ornamentatia este redusa la o mica suprafata impodobita, plasata in jurul gurii pieptarului. Aici sunt grupate sub forma unui dreptunghi motive numite “ochisori de branel”, inconjurate de o a doua rama de motive triunghiulare numite “flori de pieptar”, lucrate cu lanica neagra si, mai putin, colorata.

Tipul nou de pieptar este mult mai bogat impodobit. In jurul gurii pieptarului este cusut un motiv central asemanator, ca aspect general, ca un scut. De fiecare parte a motivului central sunt asezate cate doua buzunarase mici, unul deasupra ceuilalt. Pe marginea de sus a buzunaraselor este cusut anul in care a fost lucrat pieptarul, precum si numele proprietarului. Cusaturile s-au extins atat de mult incat ocupa aproape intreaga fata a pieptarului. Sistemul simplu de ornamentare al pieptarului de tipul celor lucrate la Ucea este parasit, preferandu-se ornamentatia incarcata a pieptarului purtat in satele din jurul Sibiului si lucrat cu lanica neagra si rosie.

Mijlocul

Camasa purtata peste cioareci se prindea la mijloc intr-un chimir, “serpar”. Lat de 12-16 cm, serparul era ornamentat cu “cosoaie”, fasii inguste de piele colorata. Se lucra de catre mesteri si se cumpara din targurile care se tineau la Arpas, Vistea, Agnita, Sibiu.

Chimirul de tip nou este mai ingust decat cel vechi. Ornamentatia este insa mai bogata, intrebuintandu-se mai multe culori la fasiile de piele cu care se realizeaza impletituri fine aplicate pe suprafata bine tabacita a serparului.

Chimirele aveau uneori mici buzunarase in care se tineau tutunul, amnarul, briceagul etc.

Imbracamintea partii inferioare a corpului

Cioarecii sunt facuti din panur alba. Croiala lor era foarte simpla constand din “tur” si “craci”. Acest tip de cioareci vechi se poarta azi din ce in ce mai rar, de catre batrani.

Tipul nou de cioareci are croiala intrucatva schimbata, fiind mai largi. Ei se disting prin aparitia unei mansete a partea de jos pe care se apica postav sau siret negru asezat in zig-zag si formand ceea ce in graiul locului se numeste “creste la cioareci”.

Haine lungi

Hainele lungi care se imbraca pe deasupra iarna sau pe vreme de plaoie sunt aceleasi si au aceeasi croiala ca si hainele femeiesti. Tipul vechi de haina lunga de deasupra era “buboul”. Buboul este tot mai mult inlocuit de “recalul” in vargi sau simplu, de culoare cafeniu-roscata.

Tipul cel mai nou de haina de deasupra este “capatul”, o haina ceva mai scurta, de croiala complet orasenizata, facuta din postab negru.

Incaltamintea

Picioarele erau infasurate in obiele de panza si incaltate cu opinci cu nojite lungi din par de capra.

Azi in toata tara Oltului opincile au fost inlocuite cu bocanci.