Costumul femeiesc din Tara Oltului - Mijlocul si imbracamintea partii inferioare a corpului

Mijlocul

Mijlocul corpului se prinde in “cingatoare”. Cingatoarea este un brau lat cam de 15 cm. tesatura in patru ite a lanei este cam groasa si de aceea se da putin si la piua. Cel mai des braul este colorat in rosu.

Deasupra braului se infasoara “betele”. Late de 4-6 cm, betelele sunt tesute in doua ite. Caracteristica betelelor din tara Oltuui este ornamentatia lor constand in dungi colorate dispuse in lungime si realizate din navaditura. Vargile colorate pe fond rosu au si dat acestor bete denumirea de “bete invargate”.

Imbracamintea partii inferioare a corpului

Prinse de camasa de bumbac, poalele camasii sunt lucrate de obicei din canepa. Ele sunt simpe, albe si nu au nicio ornamentatie.

Principala piesa de port care imbraca partea de jos a trupului se prezinta si ea, ca si camasa, sub mai multe variante. Ca structura este vorba de o bucata de tesatura de forma dreptunghiulara. Variatiile provin din diferenta de material, de tehnica confectionarii si de colorit. Cea mai veche piesa din aceasta categorie este “pastura”, un fel de dort foarte lat, alcatuit din doua foi incheiate laolalta. Materialul din care este facuta pastura este panura din lana tesuta in patru ite si data la piua.

Culoarea pasturei este rosie la femeile tinere si neagra la cele varstnice. La marginea de jos a pasturei atarna ciucuri, “frambi”, scosi din urzeala. In unele sate marginea de jos este ornamentata si cu obanda de “flori tiparite”.

Pastura se pune peste “cingatoarea” rosie care se infasoara peste poale. Pastura se pune in fata si se strange tare peste solduri, in asa fel incat colturile ei de sus se petrec unul peste altul in spate.

In modul acesta poalele se vad la spate ca un triunghi alb cu varful la linia taliei in punctul unde se petrec colturile pasturiei si cu baza larga la linia de jos a poalelor.

Peste pastura se infasoara betele. Marginea de sus a pasturei este lasata sa se vada de sub betele infasurate suprapus.

Pastura este azi tot atat de rara ca si pomeselnicul. Intr-o prima faza locul ei a fost luat de “pasturica” din lana tesuta in patru sau in mai multe ite, in tehnica in care sunt lucrate asa-numitele macaturi. Pasturica se purta tot in fata, in spate punandu-se intotdeauna “pastura de spate” din tesatura de lana data la piua si colorata in vanat inchis sau in negru.

Mai tarziu, atat locul padturei cat si al pasturicei a fost luat de surt. Azi fetele si femeile tinere din tara Oltului poarta “surtul” asemanator cu pastura datorita forme sale dreptunghiulare si largimii sale, dar deosebindu-se prin aparitia “fodorului” la marginea si colturile de jos. Surtul este tesut in doua ite, avand urzeala de bumbac si beteala din arnici colorat (uneori si bateala este de bumbac). Ornamentatia surtului consta in “vargi” verticale alternand cu motive geometrice alese in razboi. Surtul se poarta tot singur. Rareori se poarta cu pastura de spate. Cingatoarea rosie nu se mai pune sub surt.

Linia siluetei femeii din tara Oltului ramane insa aceeasi cu soldurile strans infasurate. Uneori surtul foarte larg cuprinde aproape tot mijlocul, lasand descoperite poalele albe din dreptul soldului strang. Pe deasupra surtului se pun betele.

Haine lungi

Pe vremea rea si iarna, pe deasupra se imbraca “buboul”. Este un fel de suman facut din tesatura groasa de lana in patru ite. Lucrat in tehnica “straiurilor” groase de pat, este dat la piua si valtoare care-i scot mate lungi de lana facandu-l sa semene cu cojoacele ciobanesti. Buboul este croit foarte simplu din doua foi drepte, fara clini. “Baierele” de lana colorate viu, cu care se leaga la gat, constituie singurul eement de podoaba.

Buboul face si el parte din vechiul costum al tarii Oltului. Locul lui este astazi luat de “recei”, o haina lunga de panura vargata cateodata in dungi rosii-cafenii si negre.

Incaltamintea

La vechiul costum de pomeselnic, pastura rosie, camasa cu poale si cingatoare, picioarele erau imbracate in “cioareci” de panura alba. Cioarecii erau niste turetici, fara talpa, care imbracau piciorul de la glezna pana la genunchi. Laba piciorului este infasurata in “obiele” de panza. Mai tarziu locul cioarecilor si ebielelor l-au luat ciorapii impetiti.

Opincile din piele de bivol erau regasite de fiecare om in gospodaria lui. Aveau “ciocul” mic ingurzit cu o curea de piele. Se legau cu nojite negre de par de capra, care se infasurau in jurul glezne. In unele sate femeile au purtat cizme din piele de capra. Azi in toata tara Oltuui femeile poarta ghete, prin traditie.