Credinta in Dumnezeu - predica la Sfantul Nicolae

Fratilor, in viata noastra de toate zilele, avem trebuinta de credinta, nu numai pentru a cunoaste pe Dumnezeu, ci si pentru a ne agonisi cele trebuincioase pentru viata. Credinta ii face pe oameni sa se grupeze intre ei, sa se ajute reciproc si sa faca tot felul de lucruri, pe care de unul singur n-ar putea sa le faca. Agricultorul n-ar mai semana pamantul daca n-ar avea credinta ca Dumnezeu va da ploaie la timp ca sa se faca bucatele. Comerciantul n-ar baga capitalul sau in marfa, daca n-ar avea credinta ca va castiga. Lucratorul n-ar mai lucra daca nu va fi incredintat ca va castiga atat cat ii trebuie ca sa-ti tina casa sa. Parintii n-ar mai cheltui cu copiii lor in scoli, daca n-ar avea credinta ca ei vor invata pentru a-si face un rost in viata. Sunt doar cateva exemple care arata cat de folositoare este credinta.

Nu tot asa este cu necredinta. Daca agricultorul nu va avea credinta ca o sa vina bucatele, nu mai mai lucra pamantul. Asa se intampla si cu cel ce doreste sa se apuce de o afacere, cu lucratorul sau cu parintii: fara credinta vor abandona totul.

Credinta lucreaza incet, dar ajunge totdeauna la tinta. Necredinta strica in scurt timp tot ceea ce credinta a zidit ani de zile. Cate grupuri de oameni facute cu gandul de a lucra ceva, cate inceputuri de lucrari si chiar familii au fost stricate, din cauza ca s-a ivit necredinta intre cei ce le formau.

Credinta in puterile omului trebuie unita cu credinta in Dumnezeu. Daca nu este unita cu ea, omul adesea uita de Dumnezeu, ajungand sa se increada prea mult in puterile lui si atunci pune sub picioarele lui pe cei mai slabi si mai saraci decat el. Prin aceasta se face vinovat inaintea lui Dumnezeu si nu va scapa de pedeapsa.

Credinta in Dumnezeu ne spune ca el vede toate faptele noastre si nu va lasa nepedepsite faptele cele rele si nerasplatite pe cele bune. Ea ne spune ca Dumnezeu rabda mult, dar cand isi va arata mania sa, ea este ingrozitoare. Este destul ca El sa ordone cerului sa nu ploua sau sa trimita duhul cel rau ca sa bage vrajba intre oameni/semeni sau intre tari vecine si va fi vai si amar de noi.

Credinta in Dumnezeu ne invata sa ne iubim si sa ne ajutam unul pe altul ca niste frati adevarati. Pe baza acestei credinte, crestinul daca are avere, ajuta pe cei lipsiti; daca este mai luminat la minte, invata pe cei nestiutori si le arata calea cea buna, iar cand vede pe vreun om mergand pe calea cea rea, il cearta fara a se teme, caci el nu cauta in fata nimanui.

Credinta a facut pe atatia oameni avuti sa faca biserici, scoli si spitale unde sa se roage crestinul ori sa capete invatatura sau sanatate in caz de boala.

Prin credinta sfintii au putut face ca dreptatea sa iasa biruitoare, au infruntat rautatea celor necredinciosi. Pentru credinta in Dumnezeu si-au varsat sangele proorocii. Tot pentru ea a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos si au fost omorati mai toti sfintii, pe care ii praznuieste biserica noastra crestina.

Pentru a creste, credinta crestina a fost udata cu sangele celor drepti, incepand cu prooroci si sfarsind cu cei din urma mucenici, iar sangele cel mai pretios a fost al Domnului nostru Iisus Hristos. Numai asa credinta crestina a putut stinge cearta si dusmania dintre oameni si tari, adunandu-i sub umbra crucii si facand din cei mai mari dusmani ai bisericii, cum s-a intamplat cu Sf. Apostol Pavel, aparatorii ei cei mai curajosi.

Asadar, credinta ne intareste in viata noastra zilnica si ne face sa ne apropiem de Dumnezeu prin faptele noastre cele bune. Pilda de credinta gasim in viata sfintilor pe care biserica ii praznuieste in sarbatorile de peste an.

Credinta se aseamana cu lumina si caldura soarelui si cu umezeala pamantului care fac ca sa creasca plantele incetul cu incetul, iar necredinta se aseamana cu bruma care intr-o singura noapte prapadeste plantele pe care lumina, caldura si umezeala abia le-au crescut o vara intreaga.