Determinarea naturii si tipului tenului

O conditie esentiala pentru ingrijirea rationala si cu bune rezultate a obrazului o constituie cunoasterea naturii si caracteristicilor tenului. De cele mai multe ori se comit greseli, aplicandu-se tratamente sau folosindu-se preparate care uneori imediat, alteori printr-o folosire mai indelungata, dau rezultate daunatoare.

In mod obisnuit, vorbim de un ten gras, uscat sau normal. Din aceasta carateristica decurg masurile care privesc ingrijirea fetei, deci aspectul ei estetic.

Intre pielea grasa si cea uscata exista un numar mare de combinatii intermediare, asa numitul ten mixt.

Pielea normala este neteda, are porii mici, invizibili cu ochiul liber. Din pacate, un astfel de ten se intalneste foarte rar. Cele mai multe persoane au tenul cu tendinte fie spre uscat, fie spre gras.

Tenul gras, seboreic, se caracterizeaza printr-o secretie abundenta a glandelor sebacee, asa-numitul sebum. Pielea obrazului apare lucioasa, unsuroasa, in special pe nas, frunte si barbie. Aceste regiuni se prezinta de cele mai multe ori cu puncte negre sau chiar cu cosuri. Culoarea pielii grase devine cu timpul galben-murdara, aproape cenusie.

Cu varsta, din cauza secretiei abundente, porii se dilata, obrazul devine asemanator unei coji de portocale, cu porii ei mari.

Cu toata secretia adundenta, pielea este de cele mai multe ori aspra, lipsita de suplete, iar cu timpul trasaturile figurii se modifica, se schimba chiar fizionomia.

De obicei, in perioada pubertatii se constata o secretie abundenta de sebum chiar la cei care mai inainte prezentau un ten normal sau uscat.

Pentru a sti daca tenul este gras sau nu, vom trece peste fata o foita de tigara. Daca foita, privita in lumina, se prezinta cu pete, inseamna ca tenul este gras. Operatia trebuie facuta cu rabdare, trecand foita separat pe toata fata si urmarind mereu cum apare transparenta la lumina. Acest lucru este necesar pentru a identifica fiecare portiune si a putea aplica in mod distinct preparatele adecvate.

Cele mai multe persoane care prezinta un ten gras au tendinta de a indeparta stratul de grasime folosind procedee drastice de degresare, ceea ce este complet gresit, deoarece aceasta duce la o hipersecretie a glandelor sebacee.

O secretie normala de sebum este considerata in general chiar foarte necesara pentru piele. Ea formeaza un strat protector impotriva factorilor atmosferici. Datorita tocmai acestui strat protector, pielea grasa nu se rideaza in aceeasi masura ca cea uscata. Desigur, nu se poate face o delimitare precisa, tenul gras prezentand o serie de variante, de la tenul cu tendinta grasa pana la un ten seboreic.

Tenul uscat se caracterizeaza printr-o secretie insuficienta a glandelor sebacee, din care cauza se rideaza, se cojeste, se irita si se inroseste. Porii sunt in general mai mici, pielea fiind mata. Identificam un astfel de ten prin acelasi procedeu ca si cel pentru tenul gras. Daca foita de tigara nu prezinta pete de grasime, inseamna ca tenul este uscat. Ca si in cazul tenului gras, dupa gradul de uscaciune putem distinge o gama intreaga de tenuri, de la tenul cu tendinta spre uscare pana la tenul excesiv de uscat. Uscarea tenului se mai poate datora si lipsei de apa, fiind vorba in aceasta situatie de un ten deshidratat.

Diferenta dintre tenul uscat din lipsa de grasime si cel uscat din lipsa de apa este destul de greu de sesizat. Insa metodele de ingrijire difera, in sensul ca preparatele cosmetice folosite la ingrijirea tenului deshidratat vor avea un continut mare de apa, ca de exemplu coldcremele.

Cu timpul tenul poate deveni uscat, fie din cauza ingrijirii defectuoase, fie ca urmare a unor tulburari intervenite in functiile glandelor endocrine.

Soarele, vantul, gerul, excesul de sapun, apa fierbinte accentueaza uscaciunea pielii.

In concluzie, inainte de a ne procura preparatele cosmetice necesare ingrijirii noastre zilnice, vom determina natura tenului. Este o mare greseala sa se aplice creme grase (pe baza de lanolina, untura, colesterina) pe un ten gras. Grasimea respectiva se suprapune peste secretia naturala, excesul ducand la iritarea si inrosirea pielii, la formarea punctelor negre si chiar a cosurilor.

De asemenea, este o mare greseala sa se foloseasca creme uscate, lotiuni alcoolice, glicerina sau sapun pe un ten uscat. Toate acestea usuca si mai rau tenul si pot sa provoace descuamarea, inrosirea si in special ridarea pielii.

In afara tipurilor de piele intalnite in mod obisnuit (uscata, grasa, normala), exista si tipuri de ten/piele care prezinta unele caractere deosebite.

Pielea acneica se intalneste cel mai adesea la persoanele tinere, in jurul varstei de 15-20 de ani (perioada pubertatii).

Acneea poate sa apara si la o varsta mai inaintata, ca urmare a dezechilibrului glandelor cu secretie interna, a tulburarilor gastro-intestinale, a tulburarilor sistemului nervos, a insuficientei glandelor suprarenale etc. Cei suferinzi de acnee se vor adresa imediat medicului dermatolog, care va prescrie tratamentul local si general indicat.

Pentru a preveni infectarea obrazului, nu vom atinge niciodata fata decat cu mana perfect curata.

Pielea alergica prezinta sensibilitate sau intoleranta fata de anumite substante, care sunt inofensive pentru cele mai multe persoane, dar unora le provoaca eczeme, umflaturi, roseata etc.

Alergia poate fi cauzata de vopselele de par, de brigantine, de lacul de unghii, rujul de buze, fondul de ten, cremele parfumate etc. De aceea este necesar ca prin eliminare sa se determine substanta care ne-a provocat acest neajuns.

Pielea tabacita se datoreste in general abuzului de astringente, comis de persoanele cu tenul gras si porii dilatati. Prin folosirea acestor lotiuni, glandele sebacee au de suferit, fiind supuse la o munca suplimentara, iar rezultatul este asprimea pielii.

De aceea, metoda recomandata in astfel de cazuri consta in folosirea de lotiuni si masti usor astringente.