Dinozaurii - la moda in antichitate

Nu este nevoie de un ochi expert pentru ca, plimbandu-ne prin marile muzee ale lumii, sa observi nenumarate opere de arta antice, cu reprezentari uimitor de realiste ale unor vietuitoare considerate disparute de milioane de ani. Iata mai jos cateva dintre cele mai stranii artefacte apartinand lumii antice sau Evului mediu timpuriu:

In Mesopotamia lui Nabucodonosor (600 i.Hr.), pe una dintre portile Babilonului (Poarta lui Istar) au fost pictate, cu deosebit talent, animale obisnuite pentru acele timpuri si locuri (lei, bivoli), dar si creaturi fantastice, sirusi, cu gat si coada lunga, cap cu coarne si limba de sarpe, membre posterioare cu gheare de pasare si membre anterioare ca de felina.

Unele obiecte funerare incase prezinta imagini imposibil de confundat cu triceratopsi si teropozi.

"Sarpele cu pene" (Quetzalcoatl sau Kukulkan) era o figura centrala in mitologia precolumbienilor din America Cebtrala, originile acestei zeitati pierzandu-se in negura istoriei. Evocarile cele mai vechi, datand din perioada civilziatiei olmece, amintesc de un saprle (cu clopotei?) posedand caracteristici de pasare. Ulterior, "sarpele cu pene" a primit o fata de om.

Merita atentia si vestigiile Egiptului antic reprexentand reptile cu aripi (pterozauri?) care vaneaza antilope si animale asemanatoare ropodelor mezozoice.

Pe un vas grecesc (circa 550 i.Hr.), Hercule este infatisat ca salvand-o pe printesa Troiei, Hesiona, din ghearele monstrului marin trimis de Poseidon, o faptura ce aduce cu un dinozaur carnivor.

Obiecte de arta manufacturate de artisti indonezieni prezinta adesea creaturi cu patru picioare, cozi lungi, creste bine conturate pe cap, si care sunt haituite de vanatori, evident mai scunzi.

Pe unul dintre stalpii templului khmer Ta Prohm (Cambodgia), un basolerief din secolul al XII-lea infatiseaza replica a unui stegozaur.

Fara a minimaliza fascinatia pe care o starneste imaginea unui erou antic luptandu-se cu o creatura mezozoica, ca si valoarea artistica a creatiilor stravechi, nu putem sa nu ne intrebam: "Au mai supravietuit dinozauri catastrofalei extinctii cretacice?" ori "Au fost stramosii nostri contemporani cu unii dintre dinozauri?". Este posibil, insa si mai probabil este ca, paradoxal, anticii, cu o gandire neingradita si cu o imaginatie bogata, ar fi putut concepe existenta unor animale de tipul dinozaurilor in urma descoperirii intamplatoare a unor fosile bine conservate. Ne putem lesne imagina cum, unui intelept al tribului i-ar fi fost inmanat un fumur gigantic, o mandibula cu dinti uriasi sau ar fi vazut o imprimare perfecta a scheletului unui pterozaur. Iar de aici pana la inventarea unei povesti cu monstrii antediluvieni si imortalizarea lor in piatra, pe ceramica, os sau lemn, nu a mai fost decat un pas ...