|
Joi, 15 Noiembrie 2018 00:34 |
|
Dumnezeu la Treznea
 Poezia Dumnezeu la Treznea scrisă de Dr. Ioan Puşcaş pe 14 septembrie 1996.
Un monument, la margini de şosea,
La Treznea, pe-un izvor curat de sânge!
Oricâte-n viaţă se vor întâmpla,
O să se-audă Treznea care plânge.
Şi va veni, din când în când, pe-aici,
Un Dumnezeu istoric, să ne ierte,
Că uneori suntem atât de mici
Şi robi ispititoarelor oferte.
Eroii noştri zac sub monument
Şi tricolorul le-a rămas de pază,
Şi n-are rost afrontul indecent
Ce în politică îi cantonează.
Ardealul e, din nou, ameninţat,
Crucificarea, iarăşi, ne aşteaptă
De vom comite marele păcat
De-a crede în concesia nedreaptă.
La Treznea, focul morţii nu s-a stins,
La Treznea, încă, este semn de crimă
Şi-un tragic vânt trezeşte, pe cuprins,
Fărădelegi ce nu se mai exprimă.
Va trebui să nu cedăm nimic
Din tot ce-a fost lucrat prin jertfa sfântă,
Să refuzăm comerţul lor peltic
Şi-ascultăm mormintele ce cântă.
La Treznea vine, noaptea, Dumnezeu
Spre a sfinţi mormintele comune,
În care-un neam, aflat mereu la greu,
Şi-a luat curajul inimilor bune.
Septembrie! Un gest monumental
Repune-n piatră tandrele oferte
Şi Dumnezeu, la Treznea, în Ardeal,
Învaţă să iubească şi să ierte."
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
