Formule pentru greutatea ideala

Unde incepe obezitatea? Medicii lui Moliere, specie ce mai dainuie si astazi, au raspunsul gata pregatit: pentru a nu fi obez, e de ajuns sa fii “normoponderal”. Cand aceasta greutate “normala” este depasita, cu 10-20 la suta, medicul vorbeste de “suprapondere”. Obezitatea adevarata se situeaza intre +20 si +50 la suta pentru aceasta faimoasa greutate “normala” si are mari consecinte asupra starii de sanatate.

Bine, dar cum se poate defini, in mod obiectiv, greutatea ideala, cea care nu trebuie depasita? In aceasta privinta exista posibilitatea de a alege intre mai multe formule.

Cele doua formule mai des folosite sunt GIT (greutatea ideala teoretica) a lui Lorentz.

Formula lui Lorentz pentru calculul greutatii ideale a fost cea mai utilizata de specialisti in studiile clinice si nu numai. Formula ia in calcul inaltimea si sexul, introducand un factor de corectie proportional cu inaltimea si variind in functie de sex. Principalul defect al acestei formule de calcul a greutatii este faptul ca nu ia in calcul varsta individului si diferentele de constitutie. Sa vedem cum se obtine greutatea ideala teoretica / GIT-ul in kilograme.

Formula pentru greutatea ideala teoretica la barbati:

GIT = ( I - 100 ) - [ ( I - 150 ) / 4 ]

Formula pentru greutatea ideala teoretica la femei:

GIT = ( I - 100 ) - [ ( I - 150 ) / 2 ]

“I” reprezinta inaltimea exprimata in centimetri.

IMC (indicele de masa corporala) este mult mai simplu de calculat. Iata formula pentru indicele de masa corporala:

IMC = G / (I²) ,

adica se imparte greutatea (in kilograme) la patratul inaltimii (exprimata in metri). Formula se aplica la ambele sexe si la toate varstele, exceptand varstele foarte mici, cand exista alte repere. Formula lui Lorenz ia in calcul doua aspecte ale fiecarei persoane: inaltimea si sexul. Indicele ideal se situeaza in jur de 23 pentru barbat si de 22 pentru femeie. De exemplu, un barbat de 1,80 m si de 75 kg are un indice de masa corporala de 23,1. Dincolo de 30, e caz de alarma.

Chiar daca exista un IMC normal, putem vorbi despre greutate nesanatoasa. Facem referire la obezitatea abdominala (circumferinta abdominala peste 94 cm la barbati sau peste 80 cm la femei, masurata in plan orizontal cam la 1-2 degete deasupra buricului) si depunerea excesiva de grasime in jurul organelor (“obezitatea metabolica a normoponderalului”).

Consideram ca o persoana este considerata supraponderala daca greutatea reala depaseste cu mai mult de 10% greutatea ideala si obeza daca depaseste cu 120% greutatea ideala.

Bineinteles, matematica obezitatii nu se limiteaza la aceste doua modeste reguli de trei. Au fost imaginate nenumarate formule, de la RAMBF (raport adipo-muscular brahiofemoral) si pana la RPRBPRC (raportul dintre perimetrul radacinii bratului si cel al radacinii coapsei). Se poate, de asemenea, masura grosimea pliurilor cutanate si face, apoi, raportare la tabele de cifre adecvate pentru a vedea daca exista o situare in norma. Daca matematica i-ar face pe oameni sa slabeasca, n-ar mai exista obezi …

Tu cum stai cu kilogramele?