Geneza vietii psihice

Tratarea originii vietii psihice implica studiul ereditatii (al mecanismului de transmisie de- lungul generatiilor a dispozitiilor psihice) si a mediului (intra- si extra-uterin, prin influenta caruia apar atitudinile dobandite sau comportamentele castigate. Limitele de dezvoltare maxima ale vietii psihice sunt tratate de dispozitiile ereditare ale spetei, care formeaza patrimoniul ereditar al indivizilor singurateci. Relatia individualitate-mediu este insa mult mai stransa decat ne inchipuim la intaia vedere. Spetele biologice au un anumit plan, o anumita ambianta proprie, care le favorizeaza cresterea si maturizarea individuala. A considera o insusire maturizata ca o creatie exclusiva a mediului sau ca ceva detemrinat numai de ereditate4 este o eroare evidenta, care dispare de indata ce ne gandim ca prin inlaturarea sau schimbarea radicala a mediului sau a vreunui factor constitutiv al acestuia, viata dispare. Pestii nu pot trai pe uscat, dupa cum leii nu pot trai in apa sau omul in stratosfera. De alta parte, continuitata vietii se asigura numai prin transmiterea ereditara a patrimoniului dispozitional. Prin urmare, “ereditate” si “mediu” sunt termeni inclusivi si nici decum exclusivi. Evident ca exista insusiri psihice care deriva mai mult din ereditate, dupa cum exista altele care se pot explica mai mult in functie de mediu.

Omul a intervertit direste ordinea naturii, prin transformarea si amelioararea mediului extern, dar nu prin schimbarea esentei lui. Nu trebuie sa uitam apoi faptul, pe care il umreste studiul omului si anume, ca spetele biologice – implicit cea umana – au aparut prin concursul imprejurarilor naturale si ca ele sunt pregatite in primul rand pentru conditiile vietii de natura si nu pentru circumstantele specifice vietii culturale. De altminteri, discrepanta dintre natura si cultura este numai aparenta, caci cultura si intreaga achizitie spiritula a omenirii nu este decat o prelungire a posibilitatilor biologice-native pana la marginea la care le-a ingaduit natura. Natura este mult mai cuprinzatoare decat cultura, iar cea din urma, in formele ei umane, este un accident in viata spetei. S-au prabusit culturi milenare, s-au daramat imperii si asezaminte umane, create prin munca si achizitiile spirituale a zeci de generatii. De sub zidurile daramate, omul biologic – mentinut de natura – s-a ridicat din nou si a inceput sa-s prelungeasca puterile lui inerente, turnand in forme noi esenta sa vitala, prin exteriorizare “formata” …

In general, individul realizeaza, prin viata sa temporara, eternele dispozitii ale spetei, care se transmit mereu aceleasi prin plasma germinala.

Pentru a cunoaste asadar originea vietii psihice individuale, este necesar sa urmarim procesul de transmisiune ereditara si in acelasi timp, e nevoie sa privim dezvoltarea dispozitiilor ereditare a individului sub influenta nemijlocita a factorilor activanti in mediul sau biologic si specific. Transmisia ereditara a fatorilor si dimensiunilor psihice nu se face intamplator, ci in virtutea unor legi determinante, care au inceput a fi cunoscute. Astfel gruparea insusirilor in descendenti se efectueaza dupa principiile mendeliene.