GMT sau ora meridianului Greenwich

Istoria timpului Greenwich incepe cu mult in urma, in vremea lui Vasco da Gama si a lui Cristofor Columb, in epoca descoperirilor, cand navigatia maritima era in continua dezvoltare. O problema deosebit de importanta este descoperirea unei metode stiintifice care sa permita gasirea longitudinii pe mare. Animalele si, mai ales, pasarile migratoare au utilizat procedeele astronomice de orientare cu mult inaintea omului. Omul inca n-a fost mult timp in stare sa gaseasca decat unul dintre elementele astronomice de orientare, latitudinea, prin masurarea inaltimii astrilor, in special a stelei polare. Pentru longitudine, problema este mai dificila. Aceasta dificultate afecta nu numai navigatia, ci si comertul. In martie 1675, in Anglia, John Flamsteed este numit astronom regal, iar in iunie, matematicianul, astronomul si arhitectul Christophe Wren incepe sa construisca Observatorul astronomic din Greenwich (la numai 8 ani dupa cel din Paris).

Solutiile astronomice in problema longitudinii depindeau de presupunerea ca Pamantul se invarteste in jurul axei sale cu o viteza constanta. Dar, pentru aceasta nu exista atunci nicio o dovada. Flamsteed isi da seama ca prima sa sarcina este obtinerea acestei dovezi. Trei ani mai tarziu, cu ajutorul a doua orologii, obtine dovada ca Pamantul se roteste “uniform”. Abia peste aproape un veac, in 1766, cel de-al cincelea astronom regal publica “Nautical Almanacc”, in care introduce si metodele precise de determinare a longitudinii. Primul scop al fondarii Observatorului din Greenwich fusese atins. Dar toate longitudinile erau raportate la Greenwich. Astfel, meridianul Greenwich incepe sa apara pe hartile nautice engleze si straine, iar “Nautical Almanacc” este folosit de un numar tot mai mare de nave din lumea intreaga. In 1714, guvernul britanic oferise un premiu foarte mare pentru gasirea unor mijloace practice de determinare a longitudinii pe mare. Premiul a fost castigat in 1773 de ceasornicarul John Harrison. Metoda consta in folosirea unui cronometru de marin care, reglat la inceputul calatoriei, putea pastra corect timpul pe tot parcursul drumului. Perfectionarea orologiilor a dovedit ca timpul masurat fata de Soare nu este uniform (miscarea aparenta a Soarelui se face pe o eclipsa, si nu pe un cerc, iar ecliptica este inclinata fata de ecuator). Astfel, la inceputul secolului al XIX-lea, timpul solar adevarat este inlocuit cu un timp solar mijlociu. Dar inceputul calatoriilor cu trenul aduce noi inconveniente: in fiecare gara, ceasurile aratau alta ora. Din fericire, chiar atunci cand necesitatea uniformizarii timpului a devenit mai mare au aparut si mijloacele pentru a o satisface, sub forma telegrafelor si orologiilor electrice. De altfel, dezvoltarea navigatiei, extinderea retelei de cai ferate, instalarea cablurilor telegrafice intercontinentale, toate acestea au intensificat comunicatiile in lume in cea de-a doua jumate a secolului al XIX-lea. Acum se simte nevoia unui timp coordonat nu numai pentru fiecare tara, dar si la scara mondiala. Cel care a gasit prima oara solutia, folosita astazi, se pare ca a fost Charles Dowd, institutor la o scoala de fete din statul New York (SUA). In 1872, el a propus o divizare a globului in zone de cate 15º longitudine, plecand de la meridianul Washington. Decizia pentru adoptarea acestei solutii a fost luata insa in 1883, cand deja in multe locuri de pe glob era folosit acest sistem, dar raportat la Greenwich. La 1 octombrie 1884, reprezentanti a 25 de natiuni s-au reunit la Washington. Ei au propus guvernelor sa adopte ca meridian de origine pe cel al centrului lunetei de pasaj a Observatorului din Greenwich. Romania, care a folosit mult timp ca ora comuna a teritoriului ei ora Bucurestiului, adera in 1891 la conventia fuselor orare, raportate la meridianul Greenwich.

In afara de meridian 0, punct de plecare al divizarii conventionale a globului in 24 de fuse orare, meridianul Greenwich isi pastreaza suprematia si in datarea diferitelor evenimente de pe tot globul. Astfel, nu o data aflam ca un anumit eveniment s-a intamplat la o anumita ora G.M.T. (Greenwich Mean Time, deci timp solar mijlociu Greenwich). Dar o zi de timp solar mijlociu incepe la amiaza si dureaza pana la amiaza urmatoare. Aceasta a fost si cauza folosirii intr-o vreme a notatiilor a.m. (antemeridian, deci inainte de amiaza) si p.m. (postmeridian, deci dupa amiaza). Pentru a inlatura acest inconvenient, timpul solar mijlociu a fost decalat cu 12 ore, obtinandu-se astfel timpul civil. In felul acesta, data se schimba la miezul noptii. Ori tocmai acesta era timpul in care sunt date evenimentele. Deci, folosirea in continuare a notatiei G.M.T. este gresita, aceasta notatie introducand o eroare G.M.T. de 12 ore. Conform recomandarii Uniunii Astronomice Internationale, trebuie sa folosim notatia UT (Universal Time), Timpul Universal fiind timpul civil al meridianului Greenwich.