Importanta climatului in stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor curei balneare I

Folosirea factorilor naturali in scop terapeutic are origini indepartate. Fundamentarea stiintifica a actiunii lor a preocupat oamenii de stiinta de-a lungul timpurilor, de la Hipocrate (460-375 i.Hr.) si pana in zilele noastre. Dar, desi apele minerale au fost bine studiate, climatul nu a incetat sa se afle in atentia celor ce cautau sa explice, corect, eficienta tratamentelor balneare. Potrivit cercetatorilor clima are un rol important in cadrul complexelor terapeutice din statiunile balneare.

Si cu toate ca studiul actiunii climatului asupra organismului uman intampina o suma de dificultati metodologice, s-au putut strange date suficiente pentru a putea incadra diferitele regiuni ale tarii in zone distincte din punct de vedere medical. Astfel, statiunile balneoclimaterice sunt caracterizate atat dupa caracteristicile chimice ale apelor minerale, cat si dupa cele climatice. Si pentru ca ne referim la actiunea climatului asupra organismului uman, vom folosi termenul medical corespunzator de “bioclimat”.

Bioclimatul excitant-solicitant corespunde regiunilor de campie, avand o altitudine situata sub 200 m. Acestea includ Campia Romana, Campia Tisei si litoralul Marii Negre, cu limite de altitudine de la 0 la 35 m. Caracteristicile climatice ale acestor regiuni, respectiv valorile medii ale temperaturii aerului crescute, umiditatea relativ redusa a aerului si radiatia solara globala abundenta, determina asupra organismului stresuri de adaptare: creste sudoratia si favorizeaza pierderea de lichide din organism; este stimulat sistemul nervos central si vegetativ si este stimulata la maximum secretia glandelor endocrine; creste capacitatea de aparare a organismului, prin imbunatatirea proceselor imunobiologice nespecificate; este favorizat metabolismul calciului si glicoreglarea.

Mecanismele de adaptare la climatul de campie si de litoral maritim sunt cu atat mai solicitate, cu cat diferenta de altitudine fata de localitatea de resedinta a bolnavului este mai mare. Este cunoscut, de altfel, rolul litoralului in profilaxie. Curele heliomarine indicate copiilor de toate varstele favorizeaza dezvoltarea armonioasa a acestora, previn rahitismul, cresc rezistenta fata de infectii, corecteaza tulburarile de reactivitate neurovegetativa.

Pentru adultul cu activitati in medii cu factori de risc ca: frigul si umezeala, noxele respiratorii, ortostatismul prelungit etc., complexul de factori ai litoralului constituie un valoros mijloc de prevenire a imbolnavirii. Un numar important de afectiuni beneficiaza de proprietatile curative ale factorilor naturali din statiunile de campie si de litoral maritim. Dintre acestea mentionam: bolile reumatologice degenerative, sechelele post-traumatice ale aparatului locomotor, afectiunile ginecologice cronice, bronsitele cronice etc. Dar indicarea acestor afectiuni pentru tratament impune un examen clinic prealabil, foarte minutios, pentru a putea depista starile sau bolile asociate, contraindicate pentru acest climat.

Se considera contraindicate pentru statiunile de la litoralul Marii Negre si statiunile de campie Amara, Lacul Sarat si altele, starile de astenie fizica si psihica, dar si starile de reactivitate crescuta neurovegetativa; tuberculoza pulmonara; boala ulceroasa; hepatita cronica; bolile endocrine pe fond functional crescut (hipertiroidia, hiperfoliculimia etc.); fibromatoza uterina; bolile cardiace in stadii avansate; afectiunile aparatului respirator cu deficit functional important; cancerul, indiferent de forma, localizare si tratament efectuat; tumorile benigne, dar cu potential de malignizare; bolile rinichiului; afectiunile reumatismale inflamatorii cronice, cu potential evolutiv important (poliartrita reumatoida, spre exemplu); unele veruci (negi), care pot degenera sub influenta razelor ultraviolete.

Importanta climatului in stabilirea indicatiilor si contraindicatiilor curei balneare II

Dr. Elena Berlescu