Înălţarea Domnului

Praznicul Înălţării la cer a Domnului

Înălţarea Domnului. Înălţarea la cer. Ispasul.

Înălţarea Domnului este o mare sărbătoare creştină, unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, prăznuită la 40 de zile după Sfintele Paşti, când Domnul S-a înălţat la cer. (Marcu 16:19; Luca 24:50, Fapte 1:2-12).

Sărbătarea este cunoscută în popor şi sub denumirea de Ispas. În această zi, creştinii se salută cu “Hristos S-a înălţat!” şi “Adevarat S-a înălţat!”.

Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri. Îngerii le-au vorbit ucenicilor despre a două venire a lui Hristos, ca aceştia să nu se lase copleşiţi de durerea despărţirii. Din Sfântă Scriptură aflăm că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar pe când îi binecuvânta S-a înălţat la cer, în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor. Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifestă energiile divine, menite să reveleze prezenţa Divinităţii, dar şi să o ascundă.

Întâlnindu-se Iisus cu ucenicii, după Înviere, şi deschizându-le mintea ca să priceapă Scripturile, le-a spus: “Aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi (...) Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată. Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Bretania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, Ş-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare" (Luca 24:45-52) 

 Iar în Faptele Apostolilor se spune că Iisus s-a arătat ucenicilor timp de patruzeci de zile “vorbind despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile (...)  Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi îmi veţi fi Mie martori în Ieursalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, Ş-aînălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor". 

 Aşadar, la patruzeci de zile după Înviere, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii Săi (Evanghelia după Luca 24:50-51), Hristos s-a înălţat la Cer, luându-şi locul de-a dreapta Tatălui (Evanghelia după Luca 16:19 şi Crezul niceo-constantinopolitan).

Semnificaţie

Potrivit Faptelor Apostolilor 1:1-11, după Înviere, Iisus s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care s-a înălţat la cer, în prezenţa lor.

Semnificaţia Înălţării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât mai ales de expresia preamăririi cereşti a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domneşte ca Rege. Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viaţă alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit şi aleşilor săi. La izbânda lui ia parte întreaga natură umană.

Spiritualitatea Înălţării se întemeiază pe speranţă. Înălţarea Domnului este totodată o garanţie şi a înălţării noastre: “Iar Eu când Mă voi înalţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine”, (Ioan 12:32). Nu este vorba numai de o înălţare spirituală, ci va participa şi trupul nostru. După cuvintele Sf. Pavel aceasta va avea loc după învierea celor adormiţi şi a transformării trupurilor celor aflaţi în viaţă în trupuri nestricăcioase şi nemuritoare: “Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba (…) Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire” (I Corinteni, 15:51-53).

Istoric

Înălţarea lui Iisus este amintită în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează atât în Răsărit, cât şi în Apus, la 40 de zile după Paşti (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.

Cea mai veche menţiune despre sărbătoarea Înălţării Domnului o găsim la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea “Despre sărbătoarea Păştilor”, compusă în anul 332. Din această lucrare reiese că Înălţarea Domnului era sărbătorită în acea vreme odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârşitul secolului IV, începutul secolului V, sărbătoarea Înălţării s-a despărţit de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere, dată care va rămâne stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Tradiţii, obiceiuri, superstiţii, legende

Pentru cei iubitori de tradiţii şi superstiţioşi, iată câteva obiceiuri, tradiţii, superstiţii şi legende care se practică de Înălţarea Domnului:

 - În anumite zone din ţară în această zi de Înălţare se sărbătoresc şi Moşii de Ispas. Casele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean.

 - Se vopsesc ouă roşii şi se pregătesc bucate că pentru Paşte şi este bine a se împarţi din aceste bucate oamenilor săraci, în numele celor decedaţi.

 - În această zi se foloseşte salutul pascal “Hristos a înviat!”, “Adevarat a înviat!”, dar şi în formă adaptată “Hristos S-a înălţat!”, “Adevarat S-a înălţat!”.

 - În această zi, în popor, se obişnuieşte să se face o centură din frunze de nuc care se aşază peste brâu. Oamenii spun că este benefică, căci însuşi Mântuitorul le purta în momentul Înălţării la Cer.

 - Că şi superstiţie legată de agricultură, se spune că doar dacă însămânţările au fost făcute până la Înălţare, doar atunci recolta va fi una bogată. Ce se seamănă după Ispas nu rodeşte.

 - Nu este bine în acesta zi să împrumuţi sare şi să faci foc, căci altfel tot anul casă va vui, iar vacile nu vor mai avea smântâna.

 - La Ispas se băţ cu leuştean viţele, că să se îngraşe.

- Se tăie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar, “Sa dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei, câte furnici sunt în acest furnicar!”.

 -Femeile împart laptele dulce fiert cu păsat şi la cine dau trebuie să dea şi un buchet de mături de pe câmp.

 - Feţele şi băieţii necăsătoriţi se duc în pădure pentru a culege frunze de alun, pe care apoi le folosesc pentru noroc în dragoste.

 - În ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au în familie morţi împart azime calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înaltă sufletele lor la cer şi trebuie să aibă merinde de drum.

 - Se spune că oamenii care mor în preajmă acestei mari Sărbători vor ajunge în Răi.

 - Conform spuselor din bătrâni, se spune că de Ziua Înălţării Domnului se sărbătoreşte şi Paştele Cailor. Această sărbătoare nu este trecută în calendar, dar aşa se spune, că există de fapt această sărbătoare pe care noi tot o pronunţăm câteodată. Conform unei legende populare, la naşterea lui Hristos, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi şi liniştiţi, în schimb caii nu. Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decât în ziua de Ispas sau de Inălţare, căreia i s-a spus şi “Pastele Cailor”. În timp, expresia “la Paştele Cailor” a căpătat semnificaţia de “nicicand” (echivalentă cu “la Sfantu' Asteapta”).

Icoana Înălţării Domnului

Icoana Înălţării Domnului îl arată pe Iisus Hristos înconjurat de îngeri, în timp ce se înalţă spre locul Său din Rai. Maica Sa Maria priveşte scena, fiind înconjurată de îngeri şi de ucenicii credincioşi ai Mântuitorului. Această icoană este, de obicei, aşezată în mijlocul bisericii la sărbătoarea Înălţării Domnului pentru a fi cinstită de credincioşi.

Icoana este împărţită în două planuri, superior şi inferior, cerul şi pământul. Partea superioară este organizată, în timp ce partea inferioară este în confuzie, cu excepţia Maicii Domnului. Participanţii privesc către peisajul deluros, pe care sunt răspândiţi măslini şi care reprezintă Muntele Măslinilor. Scena este pictată în culori deschise şi strălucitoare, fiind o icoană a bucuriei.

În iconografia bizantină, Înălţarea este prezentată astfel:

- Hristos este reprezentat în mandorlă (medalion de raze, de regulă în formă de migdală, de unde îi vine şi numele, care reprezintă lumina slavei în care Hristos este înconjurat), binecuvându-i pe toţi cu mâna dreaptă în timp ce în mâna stângă ţine un manuscris. Astfel, el arată iubire şi înţelepciune. Această sferă este ridicată cu slavă de către patru îngeri.

- La mijloc, în planul frontal, se află Maica Domnului, cu faţă, privind drept înainte, cu mâinile înălţate în rugăciune. În spatele ei, în dreaptă şi în stânga, se află câte un înger îmbrăcat în veşminte albe.

- Lângă îngeri se află Apostolii, şase de-o parte şi şase de cealaltă. Apostolii din faţă, Pavel şi Petru, stau lângă Maica Domnului, Pavel în dreaptă ei şi Petru în stânga. Capetele Sfinţilor Apostoli sunt îndreptate “in sus”, privind cu uimire la Hristos care se înalţă.

În spatele Maicii Domnului, al îngerilor şi al Apostolilor, se află un munte cu măslini, reprezentat schematic, pentru a aminti privitorului că înălţarea s-a petrecut pe muntele Măslinilor.

Luca 24:36-53

“Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.”

Rugăciune 

“Iisuse, Împăratul şi Dumnezeu nostru, fă că slăvită Ta Inălţare să producă în fiecare din noi roade de sfinţenie, o credinţă mai mare, o iubire mai aprinsă, o îngrijire mai deosebită pentru sufletul nostru. Fă să cunoaştem şi să înţelegem cât de mare este valoarea sufletului nostru şi să nu-l vindem pe orice lucru de nimic. Aprinde în noi o dorinţă mai mare pentru cer şi un dispreţ pentru lucrurile acestea pământeşti. Ajută-ne Dumnezeule cu Harul Tău, că să Te putem slăvi şi mărturisi prin viaţă şi fapte bune până la sfârşitul misiunii noastre. Amin.“

Hristos S-a înălţat!