Inceputurile stiintelor exacte

Sub numele de stiinte exacte se inteleg diferitele ramuri ale stiintelor matematice, stiinte care stau azi la baza mai tuturor celorlalte stiinte omenesti. Stiintele exacte se preocupa de 3 elemente fundamentale produse de gandirea omeneasca si anume: ideea de numar, ideea de intindere si ideea de forta. Nu va fi fara interes dorinta de cunoastere, asa cum sunt inceputurile diferitelor ramuri ale stiintelor exacte.

Ideea de numar a dat numar stiintei numerelor care cuprinde printre ramurile sale si Aritmetica – cea mai veche.

Ideea de intindere a dat nastere Geometriei, in timp ce ieeea de forta a dat nastere celei de a treia ramura de stiinta exacta – Mecanica.

Fara a cunoaste prea mult din vechea civilizatie chineza, trebuie sa spunem ca parerile asupra cunostintelor stiintelor exacte sunt impartite. Chinezii se serveau de echer, de compas si de parghie, de asemenea bazandu-se pe cunostinte precum: proprietatea acului magnetic, reproducerea periodica a mai multor fenomene astronimice, s.a.m.d.

Alti istorici arata ca partea de cunostinte a chinezilor in stiintele exact nu sunt asa de vechi. In tot cazul, chiar daca in mod experimental, ei au gasit unele reguli de aritmetica si unele adevaruri asupra triunghiului dreptunghic din geometrie este sigur ca in timpuri prea mult indepartate inapoi, chinezii n-au facut sfortari pentru a clasifica, a dezvolta sau chiar a ezplica acele fapte stiintifice!

Din aceasta cauza venim la lumea veche adica Egiptul, Asia Mica si Grecia, pentru a cauta inceputurile aritmeticii si geometriei, caci mecanica se dezvolta ceva mai tarziu.

Stiinta numerelor o gasim si isi are leaganul in Fenicia, in Asia Mica. Cu adevarat, fenicienii, reprezentand poporul comerial al antichitatii, au avut nevoia cei dintai sa numere si sa cantareasca.

Istoria antica vorbeste de tranzactiile comerciale a doua cetati vechi si insemnate: Tirul si Sidonul.

La fenicieni, ne spune istoricul Strabon, s-a cultivat pe langa aritmetica si stiinta navigatiei precum si ceva astronimie. Celebrul Pitagora, caruia i se datoreaza tabla inmultirii, a fost fenician.

Chadeenii, intrand in relati cu fenicienii, au cultivat si ei stiinta numerelor. In Babylon s-au intrebuintat masuri si grutati, si tot aici s-a gasit sapata o tabla, continand patratele unui sir de numere intregi, consecutive.

Stiinta numerelor impreuna si cu geometria incep sa apara cu vreo 1500 de ani inainte de Hristos in Egipt. La “British Museum” in Londra se remarca o scriere pe “papyrus” cu o colectie de probleme de aritmetica si geometrica, scrise de un preot egiptean, cu o mie de ani inainte de Hristos. In Egipt se obisnuieste a se pune si leaganul geometriei, deoarece revarsarile Nilului au condus pe oameni la nevoia masurarii pamanturilor sau arpentagiul. De la egipteni, geometria trece la greci, care s-au ocupat de aceasta stiinta numai din punct de vedere abstract.

Descoperirile facute asupra piramidelor din Egipt, in privinta dimensiunior si a interiorului lor, arata ca ele contin anumite numere importante in dimensiunile lor si unele deschideri, in legatura cu nevoile observatiilor astronomice.

Pe cand insa geometria egiptenilor nu arata decat unele rezultate numerice, aceea a grecilor are de la inceput caracteru de stiinta bazata pe rationament.

Cele ce preced arata ca stiintele exacte isi au inceputul in nevoile practice, respectiv in stiinta numerelor, in negotul pe care a trebuit sa-l faca popoarele inca din timpuri indepatate, iar stiinta intinderii, in masurarea pamanturilor izvorate din schimbarile pe care le pricinuiau revarsarile apelor!