Infectiile urinare I

Infectiile urinare, reputate pentru incidenta lor, temute pentru evolutia prelungita si aspectele severe pe care le pot imbraca, intereseaza inca si astazi, in era antibioticelor, un numar insemnat de bolnavi si pun probleme de terapeutica deseori greu de rezolvat.

Feluriti agenti patogeni, ajunsi pe diferite cai si cantonatii la nivelul organelor care alcatuiesc aparatul urinar, pot da nastere la suferinte importante si modificari nu lipsite de consecinte.

In afara infectiilor specifice ca, de exemplu, tuberculoza, cele nespecifice, mult mai numeroase, au la origine variati germeni cu diverse tulpini: bacilul coli, cel mai des intalnit, bacilul proteus, piocianicul, stafilococul etc.

Agentii microbieni pot interesa numai un organ al aparatului urinar sau portiuni din acesta pe perioade scurte, alteori insa afecteaza intens si masiv fie una dintre componente, fie portiuni intinse ale ansamblului, pe timp indelungat. Sunt demne de retinut o serie de elemente care confera infectiilor urinare un notabil caracter de severitate. Astfel, chiar daca initial apar localizate, asemenea procese au destul de des tendinta, mai ales in prezenta unor conditii favorizante (stagnarea urinei la diverse niveluri, scaderea potentialului de aparare a organismului), sa se propage la intreg aparatul, la organele vecine si in unele cazuri sa duca la interesarea intregului organism. Este cazul cistitei – infectie vezicala, considerata banala, care poate, datorita interventiei unor factori adjuvanti (boli intercurente, explorari traumatizante), sa duca in scurt timp la amplificarea germenilor.

Pe de alta parte, merita sa mentionam si frecventa asociere a infectiilor urinare cu alte afectiuni ale aparatului urogenital. Acestea din urma sunt fie preexistente, constituind elementul care favorizeaza localizarea urinara a germenilor, fie apar ca o consecinta a dezvoltarii si evolutiei prelungite a unor astfel de infectii. Oricum, intre cele doua boli se stabilesc stranse legaturi de interconectivitate, facand tratamentul mai anevoios. Asa este cazul asocierii dintre litiaza si infectiile urinare, in care fiecare dintre afectiuni intervine in evolutia celeilalte, potentand-o.

De asemenea, exista foarte frecvente asocieri ale infectiilor urinare cu toate afectiunile obstructive ale cailor urinare (adenomul de prostrata, stricturile uretrale). Ori de cate ori pe traiectul cailor urinare exista obstacole sau dilatatii, care duc la stagnarea urinei, la staza, asa cum se intampla in cazul unor malformatii congenitale sau al unor boli (hidronefroza, ptoza  renala cu cuduri accentuate ale ureterului), infectia urinara nu intarzie sa-si faca aparitia si sa gaseasca conditii optime de dezvoltare, accentuand deseori, prin leziunile pe care le determina, dificultati de evacuare a urinei si staza. Nu trebuie omis faptul ca prezenta mai indelungata sau repetata a unui proces inflamator la nivelul cailor urinare da frecvent nastere, prin insusi procesul de vindecare (scleroza cicatriceala), la noi obstacole sau determina accentuarea celor primitive.

Un alt aspect care trebuie subliniat este cel al implicatiilor functionale pe care le au infectiile urinare. Chiar si in cazul formelor localizate, daca evolutia lor se prelungeste, rasunetul functional devine manifest si plin de consecinte. Cu atat mai mult in cazul afectarii rinichilor, aceste implicatii functionale imbraca o importanta semnificatie si influenteaza prognosticul. Daca tinem seama de faptul ca in afara alterarii lor functionale determinate de procesul inflamator pot interveni si consecintele mecanice ale scheletelor obstructive (staza, hiperpresiune), determinate de infectii, avem in fata intregul tablou al severitatii acestui aspect. Astfel de inlantuiri sunt cunoscute in practica medicala si uneori pornesc de la o afectiune aparent putin importanta, ajungandu-se la aspecte deosebit de grave. In acest sens, putem cita leziuni inflamatorii repetate prostatice, care duc la stenoze, stramtorari ale colului vezical, determinand stagnarea urinei la acest nivel. Urmata de infectia care se poate propaga pe caile urinare superioare, pana la rinichi, ceea ce duce cu timpul la insuficienta renala.

Dr. C.P. Ioanid

Infectiile urinare II