|
Ion Minulescu viaţa, opera şi activitatea literară
 Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, Bucureşti - d. 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, un reprezentant important al simbolismului românesc.
Opera lui Minulescu face dovada unui artist plin de sensibilitate, pentru care muzicalitatea versului, sonoritatea şi imaginile senzoriale sunt atribute importante ale comunicării cu cititorul. Cultivând motive lirice tipic simboliste, opera sa cântă mirajul ţinuturilor exotice, marea, aspiraţia spre un absolut indefinisabil, stările sufleteşti enigmatice apăsate de melancolie, ispită erotică şi moarte, într-un limbaj alegoric de o sonoritate exterioară specifică. Viziunea sa este în cele mai multe cazuri a unui umorist sentimental fantezist.
Versuri
Romanţe pentru mai târziu, Editura Alacalay, 1908
De vorbă cu mine însumi, Bucureşti, 1913
Spovedanii, colecţia Manuscriptum, 1927
Strofe pentru toată lumea, Editura Cultura Naţională, 1930
Nu sunt ce par a fi, Editura Fundaţiilor, 1936
Versuri, Ediţie definitivă îngrijită de autor, 1939
Proză
Casa cu geamurile portocalii, B.P.T., 1908
Măşti de bronz şi lampioane de porţelan, Editura Alcalay, 1920
Lulu Popescu, Editura Alcalay, 1920
Pleacă berzele, Editura Alcalay, 1920
Roşu, galben şi albastru, Editura Cultura naţională, 1924
Manechinul sentimental, Editura Cultura naţională, 1926
Corigent la limba română, Editura Cultura naţională, 1929
Bărbierul regelui Midas, Bucureşti, 1929
3 şi cu Rezeda 4, Editura Adevărul, 1933
Cetiţi-le noaptea, Editura Cultura naţională, 1933
Poezii
Ion Minulescu a fost unul din poeţii populari, în multe înţelesuri ale cuvântului, din primele patru decenii ale veacului nostru; un trubadur care, evident, nu cutreiera drumurile mari cu viela atârnată de gât, nu se oprea în locuri de adunare a oamenilor şi prin castele, ca înaintaşii lui din alte vremuri şi alte ţări. În mişcarea de înnoire a poeziei româneşti, Ion Minulescu a jucat un rol de frunte. A fost, mai întâi, un poet urban, o specie destul de rară în ambianţa lui literară. A cântat peisajul oraşelor, cu străzile, cu clădirile şi vehiculele lor, cu furnicarul lor omenesc, cu micile şi marile lor tragedii. A fost un poet al mării. Înainte de Minulescu, marea a fost puţin cîntată în poezia românească. Prin Minulescu s-a produs depăşirea cadrului cam îngust, cam provincial al poeziei din vremea lui. Poetul a fost stăpânit de gustul exoticului, al civilizaţiei şi al modernului. (Tudor Vianu)
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
