Legenda despre Baba Dochia

Va prezentam o varianta a unei legende despre Baba Dochia.

Baba Dochia era o baba foarte rea.

Intr-o primavara, si anume cam pe la inceputul lunii martie, cand abia apucase a se topi si a se lua de ici-colea omatul, cei-i trazneste babei acesteia prin cap? ... ca ar manca fragi. Deci trimise e ape nora-sa in padure, ca numaidecat sa-i aduca fragi, ca de nu-i aduce, n-are ce mai cauta acasa.

Biata nora nu se puse de pricina, ci se duse indata in padure dupa fragi si, cum ajunse, incepu a cauta incolo si incoace; dar unde sa afle ea fragi, dupa ce mai tot pamantul era acoperit cu omat, iar cat despre fragi nici urma!

Vazand ea de la o vreme ca toata alergatura si truda ei e in zadar, incepu a plange de se cutremura camasa pe dansa de suparare ca nu se afla nimic, caci acasa nu se putea intoarce fara fragi.

Si pe cand umbla ea asa incolo si incoace plangand si tanguindu-se, iaca da peste doi mosnegi, care sedeau si se incalzeau langa un foc zdravan.

Era Dumnezeu si San-Petru.

Dumnezeu, cum o vede ca se apropie plangand de dansii, in intreaba: ce cauta si de ce plange.

Nevasta le istorisi tot necazul si pricina venirii sale in padure si-i ruga totodata ca sa-i dea un sfat, cum ar putea ea sa scape cu obraz curat de soacra-sa, de Baba Dochia.

Dumnezeu, auzind povestea ei, i se facu mila de dansa, ii zise sa se puie la foc sa se incalzeasca, ca apoi va invata-o ce sa faca.

Nevasta nu astepta s-a mai imbie inca o data, ci fiindu-i frig, s-a pus sa se incalzeasca. Iar dupa ce s-a incalzit indeajuns, ii zise Dumnezeu:

Tine poalele catrintei, caci am sa pun ceva intr-insele, dar nu te uita ce voi sa-ti pun, si nici pana acasa sa nu te uiti ce ai in poale!

Si cum rosti cuvintele acestea, vari amandoua mainile in foc si, luand o mana de jaratic, il turna in poalele catrintei. Apoi zise iarasi:

Acum intoarce-te acasa si, ce vei afl in poale, aceea sa dai soacrei tale!

Nevasta multumi din toata inima mosnegilor pentru binele ce i l-au facut si apoi se intoarse acasa.

Ajunsa acasa, desface poalele ca sa vada ce se afla intr-insele, si cand colo … ce sa-i vada ochii? … Erau o multime de fragi copti si frumosi, de ti se duceau ochii cand te uitai la dansii.

Jaraticul ce-l turna Dumnezeu in poalele catrintei se preface pana acasa in fragi.

Iaca aci ai fragi! – zise ea dupa aceasta soacrei sale, dandu-i fragii.

Baba Dochia, dandu-i nora-sa fragii si nestiind nimic despre toata intamplarea cu aflarea si adusul fragilor, a crezut cum ca acuma a sosit intr-adevar primavera si cum ca ar fi prea cald ca sa mai ninga. De aceea se hotari ea sa iasa cu caprele la pasune.

Dar spre o mai buna paza impotriva unui frig venit din intamplare, se imbraca in douasprezece cojoace, lua apoi caprele si se porni cu dansele la pasune.

Ajungand la locul cu pasunea, s-a pus binisor langa capre ca sa le pasca, mai petrecandu-si vremea si cu torsul, caci uitasem a spune ca ea isi lua de urat furca de tors de acasa.

Nu apuca insa bine a se aseza la tors si caprele a se da la pascut, si iata ca se porneste o furtuna mare, amestecata cu ploaie, cu omat si cu vant, care a tinut douasprezece zile dupa olalta si in ziua intaia ii uda tot cojocul de asupra, ca se facu numai o apa.

Baba Dochia, vazand ca i s-a udat cojocul de asupra si ca e prea greu de purtat, l-a zvarlit din spate si a plecat mai departe.

Si tot asa fu ea constransa sa faca si in zilele urmatoare, sa lepede cate un cojoc, caci ploaia si ninsoarea nu mai incetau, iar cojoacele i se udara unul dupa altul asa de tare ca a trebuit neaparat sa le lepede.

Asa a lepadat ea toate cojoacele pana ce a ramas numai in camasa.

Iata insa ca, dupa ce a lepadat ea si cojocul al doisprezecelea, a dat Dumnezeu un ger si un vant subtire si rece care a patruns-o pana la piele.

Si asa a degerat Baba Dochia de frig si a ramas impietrita cu furca si cu capre cu tot.

Si mai zic oamenii ca ea ar sta si acum asa impietrita, precum a ramas atunci, in forma de stanca si cu furca in brau, la Izvoare, asica acolo unde izvoraste unul din cele trei izvoare din care se formeaza apa Sucevei.