Marcel Proust In cautarea timpului pierdut Citate

“In cautarea timpului pierdut” este romanul neterminat al scriitorului francez Marcel Proust si cuprinde urmatoarele volume: Swann, La umbra fetelor in floare, Guermantes, Sodoma si Gomora, Captiva fugara, Timpul regasit. Autorul a muncit la aceasta lucrare mai bine de 14 ani. Iata cateva citate celebre din cartea “In cautarea timpului pierdut” de Marcel Proust, unde mesajul principal il reprezinta afirmarea vietii.

Atat in nelinistea dureroasa cat si in dorinta fericita, iubirea este cerinta unui tot. Ea nu se naste si nu rezista decat daca o parte ramane de cucerit. Nu iubim decat ceea ce nu posedam in intregime.

Caci instinctul iti impune datoria, iar inteligenta iti pune la dispozitie pretexte pentru a o evita.

Ceea ce ne leaga de oameni sunt miile de radacini, nenumaratele fire care sunt amintirile din seara precedenta, sperantele diminetii de maine; este acea urzeala neintrerupta de obisnuinte de care nu ne putem dezbara.

Fericirea in dragoste este o stare anormala.

Fiecare cititor este, atunci cand citeste, propriul sau cititor. Opera scriitorului nu este decat un fel de instrument optic pe care il ofera cititorului pentru a-i permite sa discearna ceea ce, fara acea carte, nu ar fi vazut poate in el insusi.

Gelozia, care are ochii legati, nu este numai neputincioasa sa descopere ceva in intunericul care o inconjoara, ea este si unul din acele chinuri a caror menire este de a reincepe neincetat.

In dragoste, este mai usor sa renunti la un sentiment decat sa pierzi o obisnuinta.

Uneori, asa cum Eva s-a nascut din coasta lui Adam, o femeie se nastea, in timp ce dormeam, dintr-o pozitie gresita a coapsei mele. Alcatuita din placerea pe care eram pe punctul sa o gust, imi inchipuiam ca ea era cea care mi-o oferea. Trupul meu, ce simtea in al ei propria-mi caldura, voia sa se uneasca cu el, si ma trezeam. Ceilalti oameni imi apareau ca foarte indepartati, pe langa aceasta femeie pe care o parasisem abia cu cateva clipe in urma; obrazul imi era cald inca de sarutarea-i, trupul meu simtea inca greutatea trupului ei. Daca, asa cum se intampla uneori, avea trasaturile unei femei pe care o cunoscusem in viata, trebuia sa ma daruiesc pe de-a-ntregul acestui scop: sa o regasesc, ca aceia care pleaca in calatorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorita si isi inchipuie ca poti gusta intr-o realitate farmecul visului.