|
Nichita Stănescu - opera
 Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuă revoluţie a limbajului poetic, in jurul cărţilor sale dându-se o adevarată „bătălie a (neo)modernităţii”. Alexandru Condeescu
Volume publicate cronologic
Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă
O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură
Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului
11 elegii, 1966, Editura Tineretului
Roşu vertical, 1967
Alfa, 1967, Editura Tineretului
Oul şi sfera, 1967, Editura pentru Literatură
Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului
Necuvintele, 1969, Editura Tineretului
Un pământ numit România, 1969, Editura Militară
În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu
Poezii, 1970, Editura Albatros
Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia
Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia
Măreţia frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea
Clar de inimă, 1973, Editura Junimea
Starea poeziei, 1975, Editura Minerva
Epica Magna, 1978, Editura Junimea
Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros
Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla
Noduri şi semne, 1982, Editura Cartea Românească
Respirări, 1982, Editura Sport-Turism
Strigarea numelui, 1983, Editura Facla
“Nichita Stănescu se mişca într-adevăr într-o sferă superioară, siderată de valori exclusiv artistice. Cât despre gustul său pentru „compromis”, cred sincer că nu prea ştia ce înseamnă acest lucru, tocmai pentru că era un ingenuu. Dacă nu mi-ar fi teamă că devin prea ... doct, aş zice că spiritul său ludic îl făcea să plutească pe deasupra situaţiilor, pentru a căror substanţă tragică cred că nu avea „organ”: tălpile lui nu se atingeau nici de flori, nici de mocirlă. Singurul păcat al lui Nichita Stănescu a fost crima săvârşită faţă de sine însuşi: distrugerea sistematică a carcasei care-i asigura superbul exerciţiu al spiritului.” Ştefan Augustin Doinaş
Newer news items:
Older news items:
|
