Octavian Paler

Rugati-va sa nu va creasca aripi! - citate

Initial, aceasta carte trebuia sa fie o simpla versiune romaneasca a unui volum aparut in Franta in 1991, alcatuit pe baza textelor alese de autor din volumele Polemici cordiale si Viata ca o corida, publicate in 1983 si, respectiv, 1987. Ulterior, dorinta de a o imbogati in latura ei confesiva a impus mai multe adaugiri care au cerut, fireste, unele renuntari, pentru a nu impovara numarul de pagini. In eseurile, scrisorile, discursurile si convorbirile imaginare din acest fals apel la mediocritate, vocea auctoriala are in mod evident tendinta de a-si submina propriul discurs, abandonand din start arma cea mai eficienta a agresiunii intelectuale: ironia. Paler abordeaza teme morale sau estetice utilizand in mod constant personaje simbolice pentru a pune in scena infruntarea dintre trecut si prezent. 

Totul se plateste azi. Inclusiv iluziile.

Frica este mai ales o boala a celor ce gandesc. Un om rational e mai usor de redus la tacere.

Doamne cum ne-am risipit cu totii. Poate ca si prietenia si iubirea nu merita, intr-adevar, sa fie traite, daca nu sunt vesnice.

Eu am aflat, din pacate, ca nu poti fi singur cu adevarat decat in mijlocul oamenilor. Departe de ei iti idealizezi deceptiile si incepi sa crezi ca numai tu ai gresit, te invinovatesti, si singuratatea ta se umple de remuscari.

Azi toata lumea vorbeste si nimeni nu asculta.

Omul nu poate cuceri perfectiunea in genunchi.

Un  barbat si o femeie care se iubesc corecteaza in parte ceea ce e rau alcatuit in creatia lumii.

Asa sunt vremurile, nu poti sa fii moral, fara sa fii in acelasi timp imoral. Si nu poti sa-ti satisfaci vanitatile, fara sa te umilesti din cand in cand. Cei care nu accepta o jumatate din aceasta pilula nu pot avea cealalta jumatate. Caci totul e atins de duplicitate azi. N-a mai ramas nimic curat.

Daca nu esti dispus sa minti niciodata, trebuie sa taci. Si cine te aude ca taci? Cine te vede ca esti singur?

Daca tot nu le pot schimba, macar sa trisez cat mai bine evenimentele. Doar prostii sunt cinstiti in asemenea vremuri.

Toate inchisorile si toate tiraniile sunt provizorii. Numai libertatea e eterna.

Eu nu pot fi calau. Si nu tin sa devin victima, regret doar ca m-am nascut intr-o lume care ma sileste sa aleg intre a fi calau si a fi victima ori sa-mi caut un refugiu.

Am tacut uneori cand trebuia sa vorbesc. Am gasit justificari cand nu aveam niciuna. M-am calauzit o vreme dupa pricipiul foarte discutabil ca orice fericire e buna, numai fiindca e superioara plictiselii si golului. Uneori, am impresia ca amestec in realitate reziduuri de vis, ceea ce ar explica in parte cotradictiile mele. Am terminat prin a ma resemna cu faptul ca in calitatea mea de om rational nu ma pot intelege cu mine in calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul rational pricepe fragmentar, intre anumite limite, viata sa zicem, omul afectiv e gata sa iubeasca fara rezerve.

Imi rascumpar tristetile cu o mare nevoie de a iubi si imi platesc faptul ca sunt deschis spre orice bucurie posibila cu amaraciunea ca nu ma pot opri la atat.

Poate ca ma aflu mereu in alta parte decat s-ar cuveni.

Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca?

Nu toata lumea e capabila sa stea in mlastina pana la gat si sa surada. Unii nu se pot abtine sa nu dea din maini, incercand sa iasa, chiar daca astfel se scufunda cu totul.

Dragostea seamana atat de bine cu lipsa ei incat uneori se confunda.

Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.

Viitorul exista deja, intr-o masura, in noi, sub forma amintirii.

Toti "traim". Si pungasii, si naivii.

La urma urmei, fiecare avem nu numai bataliile de care suntem in stare, ci si infrangerile pe care le meritam.

Avem nevoie de cei pe care-i admiram, chiar cand ei n-au vreme de noi.

In general, se crede ca o calatorie il ajuta pe cel care o intreprinde sa se paraseasca pe sine. Eu n-am putut calatori decat ca sa ma regasesc violent.

Mahalagismul tine nu de periferia orasului, ci de periferia moravurilor.

Barbatii sunt niste animale curioase. Unui barbat nu trebuie sa-i dai sentimentul ca e vinovat. E sentimentul pe care il tolereaza el cel mai greu inca de pe vremea cand locuiam in caverne. Cum va simtiti vinovati, incepeti sa dati din maini si din picioare ca sa scapati de sentimentul acesta jenant.

Literatura e un Turn Babel de hartie; fiecare carte o treapta, fiecare biblioteca un etaj. Numai ca literatura are o tinta mai modesta, dar si mai dificila, sa ajunga la inima oamenilor.