|
Duminică, 07 Octombrie 2012 15:45 |
|
Peisaje de toamnă în versuri
 Peisaj de toamnă
de Lazar Adina
E toamnă iar, e-o dulce nostalgie
Păşesc agale, printre frunze mii
E-o toamnă dulce şi amară
Pe geamuri curg, iar stropii arămii.
În curţi, covorul este moale
Foşnesc agale frunzuliţe mii
E un peisaj cu-nuanţe autumnale
Cu-n vânt răzleţ gonind prin amintiri.
Peste tot, copacii iară
Vor rămâne fără viaţă
Străluceşte iubăreaţă.
Cerul e o poezie,
Iar cocorul călător
Fuge către-o altă viaţă
Revenind ulterior.
E uitare şi speranţă,
E mister şi e delir,
Într-o bună dimineaţă,
Ne-om trezi din amintiri.
Peisaj de toamnă
de Virgil Carianopol
Crizantema, floare rară,
Cu petale diafane,
A-nflorit. Şi floarea toată
Şi-a-mbrăcat-o cu volane.
Peisaj de toamnă Aiudean
de Demostene Andronescu
Un cer de plumb, apăsător şi scund.
Se sprijină greoi pe zări opace
Prinzând sub el, ca sub o carapace.
Cernite lumi ce-n văluri gri s-ascund.
Şi ca o lespede de plumb concavă,
Apasă greu şi-mbucă-n scobitură
Ca pe un cocolos o lume sură
Ce pare un cearcăn cenuşiu pe slavă.
Prin aerul vâscos şi sur se cerne
Lumină sură, zvonuri cenuşii,
Zvâcnesc pe fondul gri, nuanţe gri:
Sunt suflete purtând patina vremii.
Pe dedesubt trec umbre cenuşii
Cu flori de laur cenuşiu pe frunte,
Trec suflete gheboase şi cărunte
Sub putred înveliş de carne gri.
Sub carapacea bolţii cenuşii
Pe care gânduri negre lasă dâră,
Pământul pare-un bot de pâslă sură,
Întreaga lume pare-o pată gri.
Peisaj de toamnă
Revarsă crugul cu largheţe
Fuioare reci de cer lichid…
E-un timp pustiu, plin de tristeţe,
Şi-amarul toamnei-i vesel ghid.
Atâta râu de lacrimi varsă
Văzduhul hohotind de plâns!
Veninul lumii se revarsă
Din pâcla unde dens s-a strâns.
Copacii plâng cu frunze moarte
Şi flori bolnave-n hohot plâng…
Cu dărnicie toamna-mparte
Tristeţi ce-n suflete se strâng.
Pe chipuri, semenii mei poartă
Blazaţi, posaci şi prea livizi
Amara lor, banală, soartă –
Parcă şi ei devin lichizi.
Noroi cleios sub paşi chifteşte
Şi paşi greoi pe drumuri trec
Iar râu-n clocot hohoteşte –
Doar ciorile cu drag petrec.
Căci peste pajişti şi ogoare
Stăpâne-s ciorile deplin –
Natura-ntreagă parcă moare
Cu geamăt greu şi trist suspin.
Revarsă cerul ca o mare
Fuioare reci de plâns amar…
O, Doamne, razele-ţi de soare
O clipă scoate-le, măcar.
Căci lumea Ta şi-aşa-i amară
Şi mult prea plină de suspin…
Tristeţea toamnei mă doboară
Şi mă îneacă-n greu venin…
Surse şi adrese web utile:
http://www.poezii.md/poezie/15925/peisaj-de-toamn/
Related news items:
Newer news items:
Older news items:
|
