Poezii despre patrie - George Cosbuc

Afla cateva poezii despre patrie scrise de poetul neamului George Cosbuc. Vezi poezia si versurile “Patria noastra”, vezi poezia “Scumpa tara romaneasca”, vezi poezia “Scut si arma”, versuri scrise de poetul neamului George Cosbuc.

Patria romana - George Cosbuc

Patria ne-a fost pamantul
Unde ne-au trait stramosii
Cei ce te-au batut pe tine,
Baiazide, la Rovine,

Si la Neajlov te facura
Fara dinti, Sinane-n gura,
Si punand dusmanii-n juguri
Ei au sfaramat sub pluguri
Sangele Dumbravii-Rosii,
Asta-i patria romana
Unde-au vitejit stramosii!

Patria ne e pamantul
Celor ce suntem in viata,
Cei ce ne iubim frateste,
Ne dam mana romaneste;
Numai noi cu-acelasi nume,
Numai noi romani pe lume,
Toti cu-aceeasi soarta data,
Suspinand cu toti odata
Si-avand toti o bucurie;
Asta-i patria romana
Si ea sfanta sa ne fie.

Patria ne-o fi pamantul
Unde ne-or trai nepotii
Si-ntr-o mandra Romanie
De-o vrea cerul, in vecie,
S-or lupta sa ne pazeasca
Limba, legea romaneasca,
Si vor face tot mai mare,
Tot ce romanismul are:
Asta-i patria cea draga
Si-i dam patriei romane
Inima si viata-ntreaga.

Scut si arma - George Cosbuc

Domnul sfant sa ne iubeasca,
Si-al sau Duh ocrotitor
Plin de pace sa pluteasca
Peste Tara Romaneasca
Si-al romanilor popor!

Noi prin vremi ce ne-ncercara
Alta arma n-am avut
Numai dragostea de tara
Ce stramosii ne-o lasara,
Si pe Sfantul Domn de scut.

Dar ne-a fost destul atata!
Fruntea sus, voi frati ai mei!
Astfel Cerul hotarat-a
Sa se nalte amarata
Tara, prin puterea ei!

Mai fatis, mai fara veste
Ne-ati lovit, dusmani de voi!
Dar ce-a fost, a fost poveste!
Dragostea de tara este
Si mai tare-acum in noi.

Si de cine ne-o fi teama?
Mult a fost, sa va rabdam,
Nebagati de voi in seama -
Astazi stiti voi cum ne cheama,
Daca nu, sa va-nvatam!

Numai Domnul ne iubeasca
Si-al sau Duh ocrotitor
Plin de pace sa pluteasca
Peste Tara Romaneasca
Si-al romanilor popor!

Scumpa tara Romaneasca - George Cosbuc

Scumpa tara romaneasca,
Cuib in care ne-am nascut,
Camp pe care s-a vazut
Vitejia stramoseasca,
Scumpa tara romaneasca,
Te salut!

Si-a mea frunte ti se-nchina
Ca naintea unui sfant,
Caci, desi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plina.
Sa te vad mereu regina
Pe pamant.

Sa ai viata de vecie,
Sa sporeasca-al tau popor;
Sub stindardul tricolor
Sa nu vezi decat fratie,
Si-atunci, dac-o fi sa fie,
Pot sa mor!