Prometeu si focul

Prometeu a fost fiul lui Iapet si al oceanidiei Klymene. Insusi Apolodor mentioneaza in trecere ca Prometeu i-a facut pe oameni din apa si tarana. Aceasta poveste, desi nu se afla in sursele din secolul IV i.C., se poate sa fie chiar mai veche si mult mai raspandita. Astfel, se spune ca Panopeus, calatorul, in timp ce vizita mica comunitate Pausanias in Foceea, a vazut doua stanci care se banuia ca miros a carne umana si despre care se spunea ca sunt ramasitele din care Prometeu a modelat rasa umana. 

Potivit titanului insusi, care vorbeste in piesa “Prometeu inlantuit” a lui Eschil, el a revarsat asupra fiintelor umane orice talent, de la aritmetica la navigatie, la medicina si profetie. Se pare ca, totusi, un dar mai presus de toate l-a propulsat si l-a marchat pe binefacatorul omenirii. E vorba despre foc.

Hesiod povesteste in mod graitor cum, atunci cand Zeus a ascuns focul de muritori, Prometeu a furat si l-a dat intr-o tulpina goala de secarea. Cu focul oamenii puteau sa practice ritualul, care dincolo de orice ritual, i-a facut, in ochii grecilor, oameni: sacrificiul animalelor. Si aici prometeu a jucat rol de initiator. La Mokone, langa Corint, Prometeu a inselat, ceea ce s-a dovedit a fi dezastruos nu numai pentru sine, ci hotarat si de etiologie pentru intreaga omenire. El insusi a pus in gata lui Zeus doua partii de mancare, una care urma sa fie de acum incolo hrana zeilor, iar alta pentru muritori. Vorbim, asadar, fie despre o mancare zemoasa cu maruntaie si carne, acoperita cu burta de bou, fie de o gramada de oase, cu viclenie parand a fi gustoase datorita unui strat de grasime.

Se pare ca Zeus a vazut acest siretlic, dar a facut si alegerea care era impotriva bunelui zeilor. Din acea zi inainte, impartirea pradei a ramas fixa: oasele sunt arse pentru zei, iar cea mai aleasa carne le ramane muritorilor. Credeti ca lucrurile au ramas fara ecou? Dimpotriva, consecintele imprudentei lui Prometeu au fost extrem de crancene atat pentru el, cat si pentru omenire. Pentru acest mare titan, Zeus a ales un chin extraordinar de agonizant si de durata. Asa cum dramatizeaza cu putere tragedia lui Eschil “Prometeu inlantuit”, zeul fierar Hafaistos, impreuna cu Cratos (“Putere”) si Bia (“Violenta”) a fost instruit sa il tintuiesca pe Prometeu pe un disc indepartat, in Caucaz, cu lanturi pe care nimeni nu le putea desface. Acolo, in fiecare zi, pentru aproape o eternitate, el urma sa fie vizitat de un vultur monstruos care i-ar ciurui ficatul (pparte a corpului pe care grecii vedeau ca locul marilor pasiuni). In fiecare noapte ficatul crestea la loc, facilitand repetarea chinului de-a lungul mileniului, pana cand, in cele din urma, rodul coapselor lui Zeus insusi i-au adus eliberarea: vulturul a cazut doborat de una din sagetile lui Heracle (cunoscut ca si Hercule).