Saptamana Patimilor - Vineri

In Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, infricosatoarelor si mantuitoarelor Patimi ale Mantuitorului si marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul (Vinerea Patimilor).

Vinerea Mare este o zi de profunda tristete, intrucat este ziua rastignirii Mantuitorului, a mortii si a ingroparii Lui. Din acest motiv, in aceasta zi nu se savarseste Liturghie (este o zi aliturgica). Este Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, numita si Vinerea Neagra sau Vinerea Seaca. In Sfanta si Marea Vineri ne aducem aminte de suferintele Domnului nostru Iisus Hristos, de scuiparile, bataile si chinurile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a acestuia. Toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Invatam de la Domnul sa ne incredintam in mainile lui Dumnezeu (chiar Domnul Iisus Hristos fiind pe cruce, a zis catre Dumnezeu: “Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu” - Luca 23, 46), invatam de la Domnul sa implinim lucrurile pana la deplinatatea lor, invatam de la Domnul despre maretia pocaintei. In acest sens, ne amintim de talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care este nevinovat. Acesta a zis catre Mantuitorul: “Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta”, iar Domnul Iisus Hristos i-a raspuns: “Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai” (Luca 23, 42-43).

Ziua de Vineri este deopotriva intunecata si luminata:

-         intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul,

-         luminata, pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu Insusi, Cel ce este iubire.

“Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat”.

Intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii cu cuvintele Bisericii si zicem: “Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria - e vorba de Maica Domnului - pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu”.

In aceasta zi credinciosii tin post negru (nu se consuma nici un fel de mancare si nu se bea apa).

Seara se savarsteste denia Prohodului Domnului, ultima treapta a tanguirii pentru Iisus Hristos, inainte de Invierea Sa. La sfarsitul slujbei se inconjoara biserica de 3 ori cu Sfantul Epitaf (Sfantul Aer), semn al celor 3 zile petrecute in mormant. Pe sub Sfantul Epitaf trec apoi toti credinciosii. Sfantul Epitaf este o panza de in sau de matase, de catifea sau de musama pe care se afla imprimata, brodata ori zugravita icoana inmormantarii Domnului. Epitaful simbolizeaza trupul mort al lui Iisus Hristos.

Denia de vineri seara sau slujba prohodului ne poarta in procesiune alaturi de cei care l-au ingropat pe Mantuitorul (femeile mironosite si Iosif al Arimateii), zi in care toti credinciosii canta: “In mormant, Viata pus ai fost, Hristoase, si s-au spaimantat ostirile ingeresti, smerirea Ta cea multa preamarind”. (Starea intai - Prohod)