Taj Mahal - o poveste de dragoste

“Marile pasiuni in iubire sunt la fel de rare ca si capodoperele de arta”, proclama un vechi dicton oriental, care se refera cum nu se poate mai bine la dragostea purtata de padisahul mogul Shah Jahan sotiei sale mult iubite, Mumtaz-i Mahal.

Din aceasta poveste frumoasa s-a nascut o uimitoare creatie a geniului uman – monumentul funerar de la Taj Mahal, cunoscut si apreciat in toata lumea, care se inalta pe malul raului Yamuna, la Agra, in India.

Istoria povesteste ca persoana Arjomand Banu Begham, nepoata nevestei padisahului mogul Jahangir (1605-1627) era de o extraordinara frumusete. Tanarul print Khurram, mostenitorul tronului, se indragosti de ea si, peste putina vreme o ceru de nevasta, aceasta primind numele de Mumtaz-i Mahal, ceea ce semnifica “Ornamentul curtii”. Devenit padisah in 1627, printul Krurram nu se despartea niciodata de prea iubita sa sotie, nici macar in timpul luptelor, fapt care i-a cauzat si moartea, aceasta fiind ucisa in timpul unei expeditii de pedepsire a unui vasal recalcitrant dintr-un principat indian.

Vrand sa eternizeze dragostea pentru disparuta, Shah Johan s-a decis sa-i dedice un monument de o frumusete fara egal. Ridicat in aproape 20 de ani, el a fost terminat in anul 1652.

Dupa ce se trece printr-un imens portal in gresie rosie, vizitatorii pot admira, in alba-i splendoare, mausoleul sculptat in intregime din marmura de cea mai fina calitate. Un bazin rectangular reflecta, in apele sale, cele cinci cupole ale monumentului, facandu-l sa para si mai grandios decat este. Minaretele din caramida rosie, situate de o parte si de alta a lui Taj Mahal, ii subliniaza stralucirea sa albeata si frumusete.

Doua morminte se gasesc nu mai departe de intrare: cel al lui Shah Jahan si cel al sotiei sale, dar acestea sunt doar copii. Veritabilele morminte sunt, de fapt, sarcofage continand resturile celor doi soti, acestea fiind adapostite intr-o sala subterana, pe vremuri accesibila doar notabilitatilor, astazi pusa si la dispozitia turistilor.

Dragostea conducea penelul primului pictor al lumii, afirma cineva, si aceasta este o fraza care exprima exact ceea ce se poate vedea in aceste locuri, unde decoratiile monumentelor funerare si a mausoleului farmeca privirea. Ele sunt ornate cu motive vegetale de diferite culori, realizate din pietre pretioase si semipretioase, incrustate artistic in marmura.

Destinul lui Shah Jahan a fost, si el, nefericit ca si al sotiei sale. Fiul sau Aurangzeb, care urmarea de multa vreme sa imbraca hlamida regala, il aresteaza pe tatal sau si il intemniteaza intr-o fortareata unde, in scurt timp, acesta se stinge cu gandul la sotia sa.

Aurangzeb a incercat sa-si imite tatal poruncind construirea, la Aurangabad, a mausoleului Bibika Makabara, inchinat primei sale sotii, acesta vrandu-se o copie exacta a Taj Mahalului. Monumentul nu a fost construit in marmura si, ca toate copiile, nu se aseamana originalul, avand doar valoare istorica.