Tipuri de respiratie

In respiratie se deosebesc mai multe tipuri respiratorii: costal superioara sau claviculara, costal inferioara sau intercostala, diafragmatica sau abdominala si costo-diafragmatica sau respiratia artistica. Vom prezenta, rand pe rand, caracteristicile si modul de realizare a acestor tipuri de respiratie.

Respiratia costal-superioara sau claviculara

Acest tip de respiratie se realizeaza prin marirea toracelui in partea sa superioara, pe diametrul antero-posterior.

Este o respiratie obositoare fiindca se obtine prin marirea toracelui in partea unde cele sapte perechi de coaste sunt ancorate si anterior si posterior (stern si coloana vertebrala). Ridicarea lor cere un consum mai mare de energie. Efortul mare al ridicarii intregului torace mareste intr-o prea mica masura volumul sau. In plus acest tip respirator atrage miscarile convulsive ale musculaturii gatului si prin acestea, ale largingelui si corzilor vocale, traumatizandu-le. Randamentul acestui tip respirator este foarte scazut, volumul plamanilor, la capatul lor superior, fiind mult mai mic decat la baza.

Prin constitutia lor, femeile intrebuinteaza mai curent acest tip de respiratie, justificata de adaptarea organismului in timpul sarcinii.

Costal interioara sau intercostala

In acest tip de respiratie toracele isi mareste volumul in partea inferioara, pe diametrul orizontal. Largimea toracelui necesara inspiratiei o fac doar coastele inferioare. Este un tip de respiratie mai putin obositor fiindca deplaseaza cele trei perechi de coaste false si dpua perechi de coaste libere care sunt mult mai mobile decat cele sapte perechi de coaste superioare; primele sunt legate posterior, de coloana vertebrala, iar anterior, numai intr-un singur punct, de stern; celelalte numai de coloana vertebrala posterior, iar anterior sunt libere. Totodata, volumul plamanilor fiind mai mare in partea lor inferioara, acest tip respirator are un randament marit si cere un consum mai mic de energie. Este o respiratie ajutatoare respiratiei diafragmatice si se observa cand mijlocul e strans, diafragma fiind atunci impiedicata in miscarile ei normale.

Diafragmatica sau abdominala

Se realizeaza prin contractarea muschiului difragmei, producand marirea toracelui pe diametrul vertical.

Acest tip respirator este mai avantajos decat celelalte doua, fiindca difragma, in contractarea ei, apasa pe masa moale a abdomenului, cerand un consum mic de energie, cu un randament mai mare in ce priveste cantitatea de aer inspirat. Acest tip de respiratie este, in general, respiratia naturala in timpul somnului sau in pozitia corpului intins pe spate.

Costo-diafragmatica sau respiratia artistica

In teatru si in canto se intrebuinteaza al patrulea tip de respiratie, rezultat din unirea celor doua din urma, asa-numita respiratie costo-diafragmatica. Aceasta este cea mai avantajoasa, deoarece marimea toracelui se face pe doua diametre: orizontal si vertical, deci cu un randament mult mai mare decat la celelalte tipuri respiratorii si cu un consum energetic mult mai mic.

In acest caz se obtine cel mai mare plus de volum, tot astfel cum prin respiratia costo-diafragmatica cutia toracica isi mareste volumul in cea mai mare masura. Acest tip respirator este acela cu ajutorul caruia se realizeaza o desavarsita mecanica respiratorie; respiratia costo-diafragamatica este respiratia de rezistenta, de baza. Avantajul acetui timp are doua aspecte:

a. din punct de vedere al sanatatii:

Cu cat sangele va fi mai bine alimentat cu oxigen, cu atat sistemele: nervos, glandular, respirator, circulator, digestiv vor functiona mai bine. Toate aceste sisteme depind unele de altele si se influenteaza reciproc.

b. din punct de vedere al emisiei vocii si al rostirii:

O respiratie ampla si fara efort asigura la randul ei o coloana de aer puternica, generoasa, dand o frazare unita, fara intreruperi pentru realimentarea cu aer, o puternica intensitate vocala, determinand in acelasi timp si o buna rostire.

Sandina Stan