Un personaj al lui Alexandre Dumas intre fictiune si realitate

Scund, cu parul albit mai degraba de durere decat de varsta, cu ochi patrunzatori ascunsi sub sprancene groase pe cale de a albi, cu barba inca neagra ajungand pana la piept, cu fata supta, brazdata de riduri adanci, imbracat in haine zdrentuite – iata imaginea abatelui Faria, personaj ce apare alaturi de Edmond Dantes in romanul lui Alexandre Dumas, “Contele de Monte-Cristo”. Autorul il prezinta pe abatele Faria in anul 1829, cand era deja inchis de 18 ani in Castelul d’lf. In roman el moare dupa ce i-a destainuit lui Edmond Dantes secretul comorii ascunse.

Dar abatele Faria nu a fost inventat de scriitorul Alexandre Dumas. Daca cititorul curios ar consulta o lucrare de psihiatrie suficient de cuprinzatoare, cu siguranta va intalni mentionat numele unui anume abate misterios. In “Istoria psihiatriei” a istoricului rus Y. Kannabikh, aparuta la sfarsitul anilor 1920, se arata ca dupa Mesmer, care a propus teoria “magnetismului animal” si discipolul sau, Puysegur, care a descoperit fenomenul somnambulismului provocat in anumite cazuri de “trecerile magnetice”, ar fi portughezul Faria. Este vorba de un personaj real care se numea Jose Custodio De Faria.

Se stie putine lucruri despre abatele Faria, iar aceste informatii sunt foarte contradictorii. Studiind informatiile cele mai sigure ne putem face urmatoarea idee despre viata acelui om. S-a nascut in 1756 in India, in vechea colonie portugheza Goa, si a trait 63 de ani. Tatal sau, descendent al unui brahman, a trecut la catolicism, iar mama sa a fost portugheza. Cand a implinit 15 ani, Faria a plecat in Europa. La Roma a devenit doctor in teologie si de asemenea, conform anumitor surse, doctor in medicina.

Acest tanar s-a instalat apoi in Portugalia, dar, la putin timp dupa aceea, el si tatal sau au plecat in graba din Lisabona. Se presupune ca au participat la lupta pentru separarea coloniei Goa de metropola. La Paris, unde s-au stabilit intre timp, activitatile pe care le-au desfasurat nu le-au placut autoritatilor franceze. In consecinta, Faria a fost inchis in Bastilia. In aceasta perioada a ajuns celebru pentru inventarea unui nou joc, si anume jocul de dame pe o tabla cu o suta de patratele care a cunoscut o raspandire rapida. Dupa rasturnarea iacobinilor de la putere, intr-o epoca de imbogatire fara margini a unora si de extrema mizerie pentru altii, la Paris a fost creata o organizatie secreta denumita “Conjuratia egalilor”. Faria a fost unul din conducatorii acestei miscari in zona Midi. A predat sub nume de imprumut la un liceu, dar, in cele din urma, politia l-a depistat si a fost inchis in Castelul d’lf. Faria a fost condamnat sa-si petreaca acolo tot restul vietii in cea mai adanca singuratate. Dupa 15 ani de detentie, si anume dupa caderea lui Napoleon, Faria si-a recapatat libertatea. Reintors la Paris in 1816, Faria a deschis un salon unde dadea consultatii medicale folosind hipnoza in scopuri terapeutice.

Activitatea lui Faria a starnit in randul contemporanilor sai o curiozitate amestecata cu o frica superstitioasa. Experientele lui au provocat mania bisericii. Faria a fost nevoit sa renunte la practicarea medicinii si sa se pocaiasca recunoscand ca ar fi practicat hipnoza la instigatia … diavolului. Faria a trebuit sa plece din Paris pentru a deveni paroh. Serile scria insa in secret la cartea sa intitulata “Asupra naturii somnului ludic sau Studiu al naturii omului”. Cartea a fost publicata in 1819, anul mortii abatelui. Faria a pus la punct procedeele de psihoterapie. Unele dintre ele isi gasesc si in prezent aplicatii in practica medicala si poarta numele sau. Acest om a fost unul din personajele cele mai marcante ale epocii sale. Numele sau este mentionat in diverse Memorii si a trecut, totodata, in legende si anecdote. Presa vremii, cand l-a invaluit in mister, cand l-a ridiculizat. In India a fost ridicat un monument in memoria sa. Dar numai datorita lui Alexandre Dumas, Faria, abatele misterior, se bucura de notorietate mondiala.