Unirea în viziunea lui Iuliu Maniu

Unirea: un triumf al libertăţii omeneşti - Iuliu Maniu

Unde găsim întreaga forţă proprie care ne poate menţine în viitor şi ne poate garanta mărirea şi gloria neamului pentru totdeauna? Această putere rezidă în unitatea neamului românesc de pretutindeni. Unitatea politică este consecinţa logică a trecutului nostru istoric şi o absolută necesitate, un drept indiscutabil ieşit din unitatea noastră etnică, având aceeaşi limbă şi cultură, aceleaşi tradiţii şi aspiraţii. Ştiinţa modernă recunoaşte astfel de neamuri ca subiecte de drept, înzestrate cu toate atributele unei personalităţi indivizibile, cu un singur scop independent. Cine poate să conteste fiinţei noastre naţionale dreptul de a-şi croi singură soarta, de a se conduce ea însăşi şi de a-şi constitui un singur trup, când sufletul ei este unul singur şi întreg? Însuşirile specifice cu care contribuie neamurile la progresul civilizaţiei, nu se pot afirma şi dezvolta sub stăpânire străină. E necesară o cârmuire conştientă, unitară şi specifică. Datoria noastră este să fondăm statul naţional, dacă nu vrem să fim acoperiţi de dispreţul lumii civilizate. Cu atât mai mult avem dreptul să preţuim unirea, cu cât ştim sigur, că aici a fost leagănul românismului. Cum vom putea să ne apărăm fiinţa naţională, dacă comorile noastre sufleteşti, integritatea etnică a teritoriului nostru, dacă progresul nostru economic şi cultural nu va fi sub scutul întregului neam românesc? Cum vom putea trăi izolaţi şi divizaţi, când popoarele din jurul nostru şi-au înfăptuit unitatea lor naţională?

Pentru ca intrigile duşmanilor noştri să amuţească, în proiectul de rezoluţie am precizat principiile de care ne vom călăuzi. Noi considerăm realizarea unităţii noastre naţionale ca un triumf al libertăţii omeneşti. Vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi cetăţenilor. Nu vrem ca din oprimaţi şi asupriţi să devenim oprimatori şi asupritori. Nu răpim individualitatea etnică a neamurilor conlocuitoare, ci fiecare om este liber să-şi aleagă limba şi credinţa în care să trăiască, atât în viaţa sa particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Nu vrem să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul. Avem încredere în trăinicia şi în vrednicia noastră şi nu vrem să istovim forţele altora. Căci nu se poate spera ca cetăţenii fără drepturi şi ţinuţi în întuneric sufletesc şi în mizerie socială să devie stâlpi siguri ai unui stat modern. Deplina libertate şi egala împărţire în puterea de stat a cetăţenilor este singura bază solidă a dezvoltării unui stat.